Al doilea copil

Exista diverse atitudini fata de al doilea copil: unii au o reticenta in a o lua de la capat cu tot ceea ce presupune un nou bebelus, altii se asteapta sa fie mult mai usor pentru ca deja stiu ce e de facut si ce urmeaza. Ceea ce se poate spune cu siguranta este ca al doilea copil nu e ca primul. Extrapoland, nici un copil nu e la fel ca celalalt si veti ramane surprinsi cat de diferita poate fi evolutia unor frati si cat de diferita poate fi atitudinea parintilor fata de acestia.

In momentul in care „se afla” ca veti avea un al doilea copil probabil veti fi avertizati de prieteni sau alti binevoitori cum ca e o problema cu gelozia dintre frati si aceasta problema trebuie tratata cu multa delicatete. Eu am tratat-o doar cu atentie si rezultatele mi se par foarte bune. Sunt doar cateva lucruri simple si de bun simt pe care trebuie sa le faceti ca parinti pentru ca fratii sa se iubeasca intre ei fara a fi gelosi.

In primul rand e o problema de atitudine din partea parintilor. Trebuie sa va fixati bine in cap inca inainte de a aparea al doilea copil ca toti copiii din familie sunt egali intre ei. Este probabil lucrul cel mai important si trebuie sa va repetati asta tot timpul. Copilul mai mare nu datoreaza nimic celui mai mic, nu a cerut un frate sau daca a cerut nu a stiut in ce se baga pentru ca e copil. Copilul mai mare nu trebuie sa aiba noi responsabilitati in familie sau noi griji. Copilul mai mic nu trebuie sa aiba o copilarie mai limitata de grija fata de cel mai mare. Toti copiii din familie trebuie sa fie egali.

Ca idee de baza, daca doriti sa aveti mai multi copii este mai bine pentru ei (si poate si pentru voi) ca copiii sa aiba varste cat mai apropiate. Nu este util sa amanati inevitabilul, chiar daca de cele mai multe ori frica este mare, stiind cat de greu a fost (si inca mai este) cu primul copil.

In momentul in care inevitabilul s-a produs este recomandabil sa pregatiti din timp terenul fata de primul copil. Este bine sa incepeti inca din momentul in care ati aflat de al doilea copil sa prezentati „realizarea” cat mai atractiv primului copil. In primul rand puteti s-o luati mai pe departe si sa-l intrebati daca isi doreste un frate sau o sora. Nu va descurajati niciodata la raspunsurile negative si nu insistati. Lasati-i timp sa se obisnuiasca cu ideea, dati-i timp si incercati abordari diferite daca ceva nu functioneaza. Daca insistati sau nu aveti suficienta rabdare nu veti face decat sa-l radicalizati si atunci va fi mult mai greu de intors atitudinea sa. Din fericire, majoritatea copiilor isi doresc un frate sau o sora.

Pentru primul copil, bebelusul ce va sa vina trebuie sa fie un cadou, o bucurie, ceva nou, foarte interesant. Povestiti-i ce va urma, cat de mic va fi, cum va avea ocazia sa fie frate (sau sora) mai mare si sa-l invete lucruri, cum va avea cu cine sa se joace, cum va face la fel ca el (ea) cand era mai mic. Implicati-l in pregatiri: cumparaturi, aranjamente etc. In nici un caz nu trebuie sa-i dati impresia ca noul copil e mai important decat el, niciodata nu trebuie sa-l repeziti sau sa-l trimiteti la plimbare pentru ca sunteti ocupat cu pregatirile pentru noul venit sau alte asemenea lucruri. Viata lui trebuie sa se schimbe cat mai putin, iar schimbarile care sunt absolut necesare trebuie facute din timp si prezentate cat mai atractiv. Dati-i posibilitatea sa aleaga tot timpul, dupa ce i-ati facut reclama la alegerea corecta.

Si in momentul in care apare al doilea copil, cel mai mare trebuie implicat intr-un mod cat mai pozitiv: vizita la mama la maternitate, poze cu bebelusul etc. Toate numai daca vrea el: dati-i tot timpul posibilitatea sa aleaga. In continuare trebuie facute cat mai putine schimbari in viata lui. Pentru urmatoarea perioada mama va reveni la un regim de viata destul de obositor si va trebui sa-si concentreze atentia fata de bebelus si atunci tatal va trebui sa-i tina locul, astfel incat copilul sa nu resimta vreo schimbare in rau in viata lui sau ca primeste mai putina atentie. Bineinteles ca aici e foarte importanta relatia tata – fiu cladita in timp pana acum: daca tatal e o figura distanta si mama e baza, probabil ca mama va fi in continuare dorita de catre copil si nu va putea fi substituita cu succes de catre tata. La modul ideal, copilul ar trebui sa fie tot timpul la fel de apropiat de ambii parinti. In realitate intotdeauna va exista o superioritate a mamei, insa ea trebuie sa fie minima. Si chiar se poate asa. Toate lucrurile astea sunt verificate la modul cel mai practic – nu vorbesc povesti sau teorii.

In masura in care este posibil (de exemplu nu sunt bolnavi) dati posibilitatea copilului mai mare sa vada si sa atinga pe cel mai mic. Implicati-l cat mai mult in viata bebelusului, dar numai in masura in care cel mare vrea. Din nou, nimic nu trebuie facut fortat si nici macar nu trebuie insistat; totul trebuie sa vina cat mai natural posibil. Pe masura ce vor creste, dati-le ocazia sa se joace impreuna. Inevitabil vor aparea situatii conflictuale: cel mai mic loveste sau deranjeaza pe cel mai mare sau cel mai mare face diverse rautati celui mai mic. Incercati tot timpul sa fiti cat mai corecti si sa nu inclinati balanta spre nici unul. Cel mai mare are dreptul sa se joace fara sa fie deranjat de cel mic, dar trebuie sa invete si sa imparta jucariile. Nu uitati ca a imparti inseamna a da, dar si a primi. Cel mai mic trebuie si el sa-si satisfaca curiozitatile fata de copilul mai mare si jucariile lui. Rautatile celui mare trebuie taxate pe masura gravitatii lor si incercati intotdeauna sa faceti apel la bunavointa si bunatatea lui, nu neaparat sa impuneti si sa pedepsiti din prima.

Daca va veti face treaba bine, in final veti avea doi (sau mai multi) copii care tin unul la celalalt si se protejeaza unul pe altul. Daca nu sunteti deja pe drumul asta, e mai greu sa reveniti, dar asta nu inseamna ca nu trebuie sa incercati, ci chiar dimpotriva.