Alegerea gradinitei
Mai devreme sau mai tarziu, orice copil trebuie sa intre in minunatul malaxor al invatamantului. Si totul incepe de obicei cu cresa sau gradinita. Pe vremuri exista aceasta dihotomie clara, dar in zilele noastre tot mai multe gradinite ofera si asa-numitele grupe „baby”, care de fapt sunt pentru copii de cresa. Unele gradinite ajung chiar si la 2 grupe baby separate pe varste, dar altele inca nu au introdus nicio grupa baby.
Varsta de la care copiii incep sa mearga la gradinita (sau la cresa) variaza foarte mult: incepe de pe undeva de pe la 1 an si merge mult in sus. De obicei decizia se ia in functie de agenda parinitilor si eventual a bunicilor. Nu cred ca exista o varsta ideala batuta in cuie, dar in general este de evitat sa fie dat mult prea tarziu. Probabil undeva pana la varsta de 3 ani ar fi o varsta maxima. In caz contrar poate avea lacune comportamentale; chiar daca a fost inconjurat de copii, probabil ca acestia nu au fost atat de multi ca la gradinita si in plus atentia si exigenetele unui parinte, bunic sau a unei bone sunt cu totul altfel fata de cele ale unei educatoare.
Pe de alta parte, la grupa baby am remarcat faptul ca majoritatea copiilor tanjeau dupa parinti, unii mai mult, altii mai putin. De aici putem trage concluzia ca probabil nu e bine nici sa se inceapa de la o varsta prea frageda, pentru ca mutarea unei mari parti a programului departe de mediul familial produce inevitabil o ruptura in viata copilului.
Inainte de a alege o gradinita ar fi bine sa incercati sa vizitati cat mai multe gradinite, pentru a va face o idee asupra mediului, programului si personalului. Puteti afla foarte multe dintr-o astfel de vizita si doar asa puteti sa luati o decizie in cunostina de cauza.
In zilele noastre exista doua mari categorii de gradinite: de stat si private. Primele lucruri care se remarca sunt: la cele de stat in general inghesuiala este foarte mare si exista liste de asteptare, asa ca este mai bine sa porniti din timp. Daca vreti sa va dati copilul la o gradinita de stat, ar fi bine sa porniti din timp: un an inainte nu e chiar exagerat. Daca va orientati spre o gradinita privata, din experienta proprie am constatat ca sunt locuri cam tot timpul si cam peste tot. Cu toate acestea, de multe ori vi se va spune ca trebuie sa va grabiti; nu va luati dupa ei – eu personal nu am gasit nicaieri sa se ocupe toate locurile la o gradinita privata. Si fiind privati, atunci cand se ocupa toate locurile, prefera fie sa mai inghesuie cat unul-doi, fie in final ajung sa mai faca o grupa si sa extinda gradinita cu totul: adaugarea de etaje sau chiar sedii noi in cealalta parte a orasuluia devenit o practica destul de comuna.
O alta mare diferenta intre gradinitele private si cele de stat este bineinteles pretul. Evident la stat veti ajunge mult mai ieftin decat la privat, dar totusi destul de departe de gratis, mai ales daca vreti program prelungit sau masa. Pe de alta parte, gradinitele private nu sunt neaparat foarte scumpe decat raportate la puterea de cumparare scazuta a romanului mediu. In plus, preturile variaza, dar totusi destul de putin.
In aceeasi ordine de idei, ar trebui sa va decideti daca vreti program scurt sau lung, cu mic dejun sau pranz. Programul scurt in general inseamna ceva in jur de 8-12. Cel lung inseamna ca copiii dorm la gradinita, in general cam 8-18. In domeniul privat, mancarea este furnizata de o singura firma de catering pentru fiecare gradinita. Micul dejun se serveste in general pe la 8:30-9, iar pranzul pe la 12-12:30 si cuprinde o supa sau ciorba, un fel de baza si un desert, dar si o gustare pentru dupa-amiaza. Somnul are loc in general in intervalul 13-16, iar pe la ora 16 se serveste gustarea. Toate acestea sunt puncte comune pentru majoritatea gradinitelor particulare cu variatiuni destul de mici.
Ca o paranteza: nu reusesc sa inteleg cum preturile pentru mancarea copiilor oferite de firmele de catering ajung de foarte multe ori la 12.5 RON pt. pranz plus gustare. Am intalnit diurne pt. o zi intreaga de lucru de 10 RON. Oricum portia unui copil este mult mai mica decat cea a unui adult si o singura masa ar trebui sa coste mai putin decat mancarea pt. o zi intreaga de lucru. In felul acesta se ajunge foarte usor ca unica masa din zi a copilului sa aiba o proportie importanta in costul total al gradinitei (chiar si 30%).
Daca v-ati decis sa vizitati gradinite, veti constata probabil ca sunteti foarte bine primiti la toate gradinitele particulare, dar un pic „inoportuni” pentru gradinitele de stat. Cel putin asta a fost experienta mea. La gradinita de stat ni s-a indicat directia in care am putea-o gasi pe educatoare, dar ni s-a spus sa nu o deranjam pentru ca e la ora. La gradinitele private se gaseste tot timpul foarte repede patroana sau cineva responsabil care sa stea de vorba pe larg despre toate problemele si care include intotdeauna un tur complet al gradinitei. Asta inseamna ca veti intra peste toate orele si veti vedea toti copiii. Personal as prefera un sistem intre cele doua: pe de o parte as vrea pot vizita toata gradinita si sa gasesc pe cineva care sa poata sta de vorba cu mine, dar pe de alta parte nu mi se pare chiar in regula sa intre orice posibil client peste copilul meu la orice ora din zi sau din noapte. Poate o persoana cu care sa poti discuta oricand si o programare pentru o vizita completa, atunci cand copiii au plecat, ar fi sistemul ideal in opinia mea.
Pe lista de puncte comune intre gradinitele private se mai afla si faptul ca toate sunt de fapt niste case mai mici sau mai mari, adaptate mai bine sau mai rau la conditiile de gradinita. Unii prefera o astfel de ambianta mai „intima” si „personala”, altii dimpotriva cred ca gradinita ar trebuie sa fie o institutie in toata puterea cuvantului si ca acest lucru ar trebui sa se reflecte si arhitectural. Daca faceti parte din a doua categorie si locuiti intr-un oras suficient de mare veti gasi cateva exceptii care sa va satisfaca si in domeniul privat. Personal prefer o atmosfera mai „intima” si „personala” mai ales pentru copii asa de mici.
Este bine sa stiti si ce asteptati de la gradinita in afara de un pret cat mai scazut. Am remarcat ca tendinta in zilele noastre este ca parintii sa-si doreasca ca copiii lor sa invete cat mai multe lucruri de la o varsta cat mai frageda. Suna minunat, dar am indoieli ca si este minunat. Pe langa programul normal care ar trebui sa includa probabil matematica, scris si citit de pe la 3 ani, parintii mai cauta si cat mai multe activitati suplimentare. Cam toate gradinitele particulare ofera asa ceva, bineinteles cu un cost suplimentar. Pe lista se afla cel mai adesea dansurile, limbile straine, pictura, dar si modelaj cu plastilina sau lut si bineinteles sah. Aceste activitati se desfasoara de obicei cu personal specializat din afara gradinitei. Daca veti alege o gradinita la care activitatile extracuriculare ocupa un loc important trebuie sa fiti pregatiti sa participati macar la o parte din acestea: nu ati vrea sa-i explicati copilului dumneavoastra de ce e singurul care pleaca acasa si singurul care nu participa la nu stiu ce activitate.
Toate acestea ar trebui sa vina cu niste mici avertismente pentru parinti: nu impingeti copilul spre niste lucruri pentru care inca nu e pregatit; nu confundati aspiratille sau placerile voastre cu aspiratiile si placerile copilului – lasati-l sa descopere si sa exprime singur ce-i place si ce nu; nu confundati binele vostru cu binele copilului; nu confundati disciplina cu rigiditatea; nu va asteptati sa faca gradinita ce voi nu puteti face; nu va imaginati ca copilul vostru are nu stiu ce talent doar pentru ca toate babele spun asa sau pentru ca l-ati vazut voi inca din primele luni de viata; copilul trebuie sa fie intotdeauna cel mai special pentru partinti si egal in fata celorlalti copii.
Daca in anii trecuti exista o tendinta spre gradinitele particulare, in ultimii ani am remarcat o intoarcere a preferintelor catre gradinitele de stat. Exista un curent de opinie conform caruia la gradinitele de stat copiii invata mai multe lucruri si sunt ceva mai bine pregatiti si pentru scoala, dar si pentru viata, pentru ca nu sunt atat de „cocolositi” ca la gradinitele private. Eu nu subscriu la acest curent.
Personal am ales gradinita la care cred ca s-ar distra cel mai bine. In anii acestia de gradinita cred ca e important in primul rand sa se bucure de copilarie. Are tot timpul sa invete o gramada de lucruri mai tarziu. Deocamdata fiecare zi de viata ar trebui sa fie magica si plina de bucurii. Lucrurile pe care ar trebui sa le invete la varsta asta sunt cele simple din jurul lui: cum sa aprindem lumina, cum sa vorbim cu oamenii, ce e ala zarzavat, cum putem sa numim o doamna in varsta fara sa o facem baba, de ce strica lumina daca o aprindem si o stingem de prea multe ori etc. etc. etc. Sunt convins ca toate lucrurile astea ii vor fi mult mai de folos in viitor, decat sa stie sa citeasca la 3 ani in loc de 6 sau decat sa picteze sau sa cante sau sa modeleze absolut divin.