Alimentatia sugarului

Ceea ce este clar de la inceput pentru toti este ca toata lumea (inclusiv toti medicii) recomanda alimentatia la san. De aici parerile incep sa se nuanteze. Multi (in special din vest) recomanda o perioada cat mai lunga si exclusivitatea alimentarii la san. Altii (in special din est) prefera introducerea de suplimente si vitamine mai devreme sau mai tarziu si sa nu exagereze nici cu durata: unora un an li se pare exagerat.

Din propria experienta am remarcat ca in general copiii hraniti cu lapte praf cresc mai mult si mai repede decat cei hraniti la san. La fel si administrarea de vitamine, fie incluse in formula de lapte praf, fie separate, conduce la acelasi efect. Puteti face un test in parc si veti vedea ca cam toti „umflateii” nu au fost hraniti exclusiv la san si/sau au beneficiat de vitamine intr-un fel sau altul. La aceste varste fragede incantarea parinitilor e cu atat mai mare cu cat copilul este mai mare sau mai grasut. Cu toate acestea, eu nu recomand sub nici o forma nici administrarea de lapte praf atat timp cat mama are lapte si nici administrarea de vitamine in afara cazurilor prescrise de medic. In opinia mea chiar si medicii tind sa exagereze cu prescrierea de vitamine si calciu. Eu am incredere mai mare in natura si prefer sa am un copil mai mic dar sanatos si inteligent, decat unul mare si cu probleme. In plus, ganditi-va ca greutatea care acum pare „cu cat mai mare cu atat mai bine” s-ar putea sa nu mai fie asa de apreciata peste cativa ani; atunci insa s-ar putea sa fie prea tarziu sau prea greu de inlaturat dezechilibrele create acum.

In aceeasi ordine de idei, de cele mai multe ori mamele care pierd laptele prematur o fac din cauza introducerii suplimentelor de lapte praf. Obsesia parintilor ca bebelusul nu a crescut destul ii face sa recurga la tot felul de artificii, primul fiind introducerea laptelui praf. Copiii se satura mult mai bine cu laptele praf si eventual ajung sa il prefere. Reducerea consumului de lapte matern determina scaderea secretiei de lapte matern. In general secretia de lapte se regleaza foarte usor in functie de solicitare (exceptie facand primele zile de dupa nastere). Astfel, se ajunge intr-un cerc vicios prin care copilul consuma tot mai putin lapte matern si mama secreta tot mai putin lapte, ajungand in final sa-l piarda de tot. Nu e o fatalitate – e vina parintilor. Personal recomand alimentatia exclusiva la san pentru primele 6 luni: fara suplimente, fara ceaiuri, fara apa, fara orice altceva ce nu e absolut necesar. „Absolut necesar” ar trebui sa fie doar ceea ce e recomandat de medic datorita unei deficiente constatate. Dupa primele 6 luni se poate trece la diversificare. Prin aceasta se intelege introducerea treptata a unei alimentatii normale (asemanatoare cu cea a adultului) si in nici un caz lapte praf.

In ceea ce priveste programul se recomanda intotdeauna alimentatia la cerere. Asta se traduce prin a da copilului sa manance in functie de nevoile sale si nu in functie de un program prestabilit in mod arbitrar. Aceasta nu inseamna insa lipsa unui program, ci dimpotriva: punerea la punct a unui program care sa tina cont de nevoile si manifestarile copilului, program care este in permanenta ajustat la aceste nevoi si manifestari ale copilului.

Este evident ca la nastere copilul nu vine cu un program de masa si nici cu o foame programata la intervale fixe. In primele zile este de asteptat ca hranirea copilului sa se faca la intervale de timp relativ scurte si care variaza destul de mult. Este de datoria mamei sa impinga incet-incet aceste intervale astfel incat sa se tinda spre stabilirea unui oarecare program, in functie de nevoile sugarului. Acest program va fi ajustat in permanenta pentru ca in urmatoarele saptamani si luni intervalele de supt se vor rari si se va renunta la anumite mese. Gasiti mai multe detalii despre programul fiecarei etape in paginile dedicate fiecarei luni de viata.

Trebuie inteles si faptul ca „alimentatie la cerere” nu inseamna de fiecare data cand plange copilul si nici imediat cand plange copilul. Este o greseala destul de comuna sa se puna copilul la san sa se linisteasca: NU faceti asa, altfel puteti avea mai tarziu probleme mari de tot felul. Sugarii plang destul de mult si din cele mai diverse motive, nu neaparat de foame. Ei se linistesc la san, parte si datorita faptului ca laptele matern contine substante calmante, dar in nici un caz nu e benefic pentru ei sa fie pusi la san pentru a se linisti.

Daca va gandeati ca punandu-l la san mai des va manca mai mult, va creste mai mult si va lua in greutate mai repede, va inselati din nou. Copilul creste cel mai bine daca este alimentat dupa un program rezonabil, adaptat varstei si nevoilor lui. Daca il hraniti mai des, nu veti face altceva decat sa-l faceti sa suga mai putin si mai prost. Daca il hraniti mai rar, nu faceti altceva decat sa-l tineti informetat si iarasi nu e bine. Daca va faceti griji ca il hraniti prea des sau prea rar, nu va mai faceti: fiti mai degraba atenti la copilul vostru si incercati sa intelegeti care sunt nevoile lui, nu sa-l inscrieti „in grafic” sau sa-l faceti campion.

Sanii trebuie spalati inainte si dupa fiecare masa a copilului, doar cu apa, fara sapun si fara orice altceva. Dupa spalare sanii se sterg cu un prosop care va fi folosit numai pentru sani.

Se recomanda ca durata mesei sa fie in medie de 15-20 de minute si in general sa nu se depaseasca jumatate de ora. Si durata mesei trebuie ajustata la nevoile copilului: daca vrea sa suga in continuare, in niciun caz nu va fi luat de la san. Daca nu mai suge (eventual incepe sa adoarma), mama va incerca sa il ademeneasca din nou dandu-i cu sfarcul pe la gura sau cu un pic de lapte. Daca metoda nu reuseste de 2-3 ori la rand, nu insistati: inseamna ca ori s-a saturat ori ii este prea somn si oricum nu va mai suge. In niciun caz nu incercati prea mult; altfel, chiar daca se trezeste si mai suge un timp, se va invata sa faca asa, apoi mesele se vor prelungi, nu va mai suge suficient, isi va strica programul si apoi eventual tot felul de alte probleme. Personal eu nu cred ca exista copii care sa nu suga cat sau cum trebuie, ci doar parinti care isi invata copiii sa nu suga cat sau cum trebuie.

Nu uitati ca sanii trebuie alternati, altfel sanul care este mai putin solicitat va incepe sa produca mai putin lapte, ceea ce nu este bine. Chiar si cu o alternare corecta se poate intampla ca la un san laptele sa fie mai mult sau sa aiba debit mai mare decat la celalalt. Debitul variaza atunci cand canalele prin care se scurge laptele sunt desfundate inegal. Uneori in aceste cazuri copilul incepe sa prefere sanul la care laptele are debit mai mare, pentru ca ii este mai usor sa suga. In cazul in care incepe sa se manifeste un astfel de „san preferat” este mai bine sa incepeti masa cu celalalt, pentru a-l stimula pe copil sa manance cat mai mult.

Este bine ca de fiecare data dupa ce hraniti copilul la san, sa il tineti un timp pe umar, in pozitie verticala, pentru a-i da posibilitatea sa elimine eventualele gaze mai usor. Eventualele regurgitatii sunt perfect normale si apar la toti sugarii. Ele consta in eliminarea pe gura a unei cantitati mai mici sau mari de lapte din stomac, la putin timp dupa masa. Regurgitatiile nu trebuie confundate cu voma. Daca va faceti griji (probabil degeaba) ca este vorba de voma si nu de regurgitatii, apelati la medic.