Sariti la continut


Educatia – inceputul

Din pacate in zilele noastre cei mai multi parinti nici macar nu isi mai pun problema educatiei sau confunda educatia cu invatamantul si au impresia ca educatia trebuie facuta de scoala. Daca totusi va puneti problema educatiei, probabil primele intrebari ar fi: cand sa incepem? si cum?

Educatia trebuie inceputa atunci cand copilul este pregatit sa o accepte, adica suficient de evoluat mental incat sa poata sa intelege relatii simple de cauzalitate si repetitivitatea lor: actiune – reactiune/pedeapsa. Noi, ca parinti, putem incepe cam de pe la varsta de 6 luni sa incercam sa incepem educatia copilului. Modul in care copilul raspunde variaza enorm de la un copilul la altul, chiar si intre frati. Unii copii raspund chiar de la varsta de 6 luni si nu mai incearca lucrurile interzise (pentru care au fost pedepsiti) sau le incearca foarte rar. Alti copii pot fi pedepsiti luni in sir de nenumarate ori, far vreun efect vizibil. In ambele cazuri, atitudinea parintilor trebuie sa fie aceeasi: continuarea educatiei exact la fel ca si inainte.

Pentru intrebarea “cum?” cel mai important lucru de inteles si aplicat este consecventa. Este probabil lucrul cel mai important in educatie si cel mai adesea neglijat sau pervertit in diverse moduri. Consecventa inseamna ca de fiecare data cand copilul face un lucru interzis trebuie pedepsit. Si de fiecare data cand este pedepsit pentru acelasi lucru va primi aceeasi pedeapsa, cu aceeasi intensitate. Este foarte important pentru copii asa de mici. Pedepsele graduale au sens doar la varste mult mai mari. Fara consecventa nu exista educatie adevarata si nu veti reusi decat sa traumatizati copilul degeaba si sa obtineti tot felul de efecte nedorite pe termen lung.

Am tot vorbit despre pedeapsa, dar pana la urma care sa fie pedeapsa? Pentru a fi eficienta, dar in acelasi timp cat mai putin neplacuta pentru copil, trebuie respectate cateva principii. Astfel, pedeapsa trebuie sa fie:

  • Neplacuta – daca nu implica ceva neplacut pentru copil nu mai este pedeapsa. Intreaga ratiune de a fi a pedepsei implica relatia de cauzalitate: actiune – neplacere. “De fiecare data cand fac un anumit lucru mi se intampla acelasi lucru neplacut. Ca sa evit lucrul neplacut nu voi mai face lucrul care-l cauzeaza.” Evident copiii nu fac acest intreg rationament – el este cuprins in genele noastre si sta la baza inteligentei. De aceea spuneam ca exista un moment diferit pentru fiecare copil cand el este pregatit pentru educatie.
  • Netraumatizanta – daca pedeapsa lasa urme fizice sau psihice nu mai este pedeapsa, ci razbunare; in cazul asta nu se mai poate vorbi de educatie. O pedeapsa, mai ales la varste atat de fragede, trebuie sa fie cat mai putin neplacuta pentru copil, ramanand totusi neplacuta.
  • Simpla – mai ales la copii asa de mici nu au sens pedepsele complexe, pentru ca nu vor mai intelege relatia cauza – efect. Chiar si pentru varste ceva mai mari trebuie evitate pedepsele complicate si mai ales “proiectiile in timp” sau “pedepsele amanate” de genul “daca faci asta nu o sa mai primesti…”. Acestea incep sa aiba sens abia dupa varsta de 3 ani, cand copilul are o intelegere mai profunda a lucrurilor.
  • Mereu aceeasi, mai ales pentru aceeasi “crima”. Altfel copilul nu va intelege nimic sau uneori riscati chiar sa primeze curiozitatea si copilul sa persiste in actiunea sa doar ca sa vada ce se intampla diferit in continuare. Curiozitatea este extrem de puternica la copii si trebuie sa invatati sa o folositi in interesul vostru si al copiilor.
  • Trebuie insotita mereu de aceeasi fraza simpla de interdictie (ex: “nu e voie”). Scopul este ca in timp copilul sa invete sa raspunda la comenzi, intelegand chiar si inainte de a face un lucru ca e mai bine sa se opreasca, doar pentru ca a auzit comanda de interdictie. Asta nu inseamna ca transformati copilul intr-un soldatel, ci doar ca il faceti sa raspunda la vorbe, ceea ce e un nou pas pe scara inteligentei. Daca variati fraza de interdictie (chiar si putin) copilul nu va reusi sa invete. La fel si daca folositi o fraza cu prea multe cuvinte. Cheia este: scurt, simplu si mereu la fel. In functie de pericolul in care se afla copilul facand lucrul respectiv, este bine ca sa i se repete fraza de interdictie de 2 – 3 ori inainte de a fi pedepsit. Daca se opreste la auzul frazei de interdictie trebuie premiat intr-un mod simplu cu ceva ce-i face placere (ex: luat in brate, spus “bravo”, zambete etc.)

Dar pana la urma care sa fie nenorocita de pedeapsa? Bataia nu mai e la moda si atunci trebuie sa gasim alternative. Cateva exemple: copilul poate fi tinut de manute; poate fi dus mereu in acelasi loc; poate fi tinut intr-un loc etc. In general orice restrictie a libertatii de miscare este neplacuta pentru un copil atat de mic si suficienta ca pedeapsa. Durata unei astfel de restrictii ar trebui sa fie in jur de 30 de secunde. Daca e prea scurta nu este perceputa ca o pedeapsa; daca e prea lunga nu mai e pedeapsa si chinuiti copilul degeaba. Trebuie mentionat faptul ca la varsta aceasta o durata mai mare a pedepsei sau o intensitate mai mare nu ajuta la educatie. Copilul este prea mic ca sa faca astfel de diferente cantitative. De aceea este cu atat mai importanta consecventa.

Abia dupa ce copilul a raspuns pozitiv la educatie o perioada mai lunga de timp (cateva luni) se poate trece la noi metode: de exemplu 2 pedepse diferite in functie de gravitatea faptei. Toate aceste “imbunatatiri” si trecerile la “nivelul urmator” trebuie facute treptat si in functie de evolutia copilului. Tot odata cu cresterea copilului se poate creste si durata pedepsei, astfel incat ea sa ramana eficienta. Exista o teorie a unor psihologi care spunea ca o pedeapsa ar trebui sa dureze atatea minute cati ani are copilul.

Nu exista copii care sa nu poata fi educati fara sa fie traumatizati. Daca va imaginati ca al vostru e o exceptie va inselati cu siguranta. De fiecare data cand exista probleme in educatie este doar vina educatorilor. Intrebati-va unde ati fi putut gresi,  mai treceti o data prin regulile de baza, apelati la un psiholog daca trebuie.

In acelasi timp nu va asteptati la minuni. Educatia trebuie sa fie o constanta a vietii de zi cu zi si niciodata spectaculoasa. Daca ati incercat deja luni in sir sa invatati copilul ca nu e voie undeva si el nu intelege, intrebati-va din nou daca ati gresit ceva si daca faceti totul corect persistati si veti reusi. Este singura cale si da intotdeauna rezultate; mai devreme sau mai tarziu.

Publicat in categoria Aditional.

Taguri: , , .


0 Raspunsuri

Ramaneti la curent cu aceasta conversatie, abonati-va la feed-ul RSS de comentarii pentru acest articol.



HTML acceptat partial

sau raspundeti la acest post via trackback.