Sariti la continut


Primele zile de gradinita (sau cresa)

Nu am vazut copil pentru care primele zile la gradinita (sau cresa) sa nu fie o problema. Oricat ar fi de sociabil, oricat ar fi de invatat cu alti copii si adulti, intotdeauna mersul la gradinita e o mare schimbare in viata copilului. Si orice mare schimbare este perceputa cu atat mai tragic cu cat varsta este mai frageda. Asta nu inseamna ca trebuie sa mai asteptam un pic pana sa-l dam la gradinita, ci ca trebuie sa tratam problema cu mare atentie. Daca nu tratam problema cu atentia cuvenita riscam ca primele zile sa se transforme in primele saptamani, luni sau chiar ani.

Majoritatea copiilor in primele zile plang si cer la mama sau acasa. Desi exploreaza foarte mult si orice la aceasta varsta, copiii sunt totusi foarte conservatori in privinta schimbarilor pe care nu le comanda ei. De aceea vor sa mentina starea de fapt, de aceea vor sa ramana cu aceleasi persoane, in aceleasi locuri, la aceleasi ore si sa faca aceleasi lucruri. Cu siguranta nu e usor sa accepti ca vei sta de acum incolo jumatate de zi sau chiar mai mult, in fiecare zi, cu niste persoane necunoscute, intr-un loc necunoscut si cu niste copii care poate te imping, iti iau jucaria sau cine stie ce altceva mai fac.

Gradul in care copiii isi manifesta nemultumirea variaza foarte mult: copilul poate doar sa isi exprime nemultumirea, poate sa planga sau am intalnit si situatii in care un copil de vreo 5 ani zbiera cat putea si isi provoca singur voma, improscand jumatate de vestiar. De obicei parintii au tendinta sa dea vina pe copil sau pe alte persoane, insa atat timp cat copilul nu sufera de vreo boala psihica diagnosticata de un psihiatru, problema este de fapt la parinti: nu au avut reactiile potrivite la momentul protrivit.

Cel mai important lucru este sa tratati situatia in permanenta cu calm si rabdare: sa nu tipati la copil, sa nu-l amenintati, sa nu-l bruscati, sa nu-l pedepsiti, sa nu-l repeziti. Ar trebui sa mai repet fraza de precedenta de cateva ori ca sa pot sublinia importanta pe care le au aceste lucruri. Calm si rabdare tot timpul, nu doar din cand in cand.

Ca la orice lucru cu copiii, trebuie inceput cu reclama si treptat. Ar trebui sa-i vorbiti copilului despre gradinita cu destul timp inainte de a-l duce acolo. Gradinita trebuie prezentata ca un spatiu al distractiei si bunei dispozitii. Acolo copilul se duce ca sa se joace cu alti copii si sa descopere lucruri noi foarte interesante. De asemenea, e important sa-i dati sansa copilului sa isi doreasca si sa aleaga singur. Nu-i spuneti de la inceput “vei merge la gradinita de luna viitoare”; mai degraba povestiti-i ca ati descoperit acest spatiu minunat care se cheama gradinita si intrebati-l pe el daca si-ar dori sa mearga. Nu va descurajati daca zice “nu” nici prima oara, nici a o mia oara. De asemenea, nu-l bateti la cap; de fiecare data cand refuza ceva dati-i timpul necesar sa asimileze informatia pe care i-ati transmis-o si sa se obisnuiasca cu ideea. Data viitoare incercati sa abordati problema din alta perspectiva – nu repetati aceleasi lucruri la infinit pentru ca reactia de refuz va fi tot mai vehementa si odata ajuns la vehementa nu-l veti mai putea intoarce. Acestia sunt niste pasi utili si in alte situatii din educatia copilului, nu doar in legatura cu gradinita. La fel trebuie procedat si daca vreti sa manance un anumit fel de mancare sau sa faca nu stiu ce altceva.

Daca aveti posibilitatea si nu e prea obositor pentru copil, puteti lua in considerare si implicarea copilului in vizitarea gradinitilor: luati-l si pe el sa vada cum e si ascultati-i opiniile si preferintele. Trebuie sa aveti insa grija ca s-ar putea sa-i placa o gradinita care dumneavoastra nu va place sau s-ar putea sa aiba o reactie de respingere fata de toate si in aceste cazuri problema se adanceste in loc sa se rezolve.

Mai devreme sau mai tarziu urmeaza inevitabil si prima zi de gradinita. Din nou trebuie procedat cu mult tact, calm si rabdare. Incercati sa-l ademeniti: povestiti-i cat de frumos e acolo si ce o sa faca; oferiti-i siguranta: “merge si tata cu tine; o sa verific si eu sa vad daca e frumos”; faceti-l sa se simta parte o unui proiect important pentru dumneavoastra: “vreau sa vad si eu cum e acolo pt. ca am auzit ca e foarte frumos; vii si tu cu mine? nu ma lasa singur”. Fiti intotdeauna pregatiti pentru traditionalul raspuns “nu, nu si nu” si daca nu ati inteles, din nou “nu”. Daca nu vrea, nu sariti automat la urmatoarea idee; insistati un pic pe aceeasi idee, dar abordata altfel. In acelasi timp, nu-l bateti la cap – asta duce intotdeauna la radicalizare si abia atunci apar problemele. Daca a acceptat o parte, dar acum nu mai vrea, faceti un mic pas inapoi, o concesie, pentru a-i oferi din nou sentimentul de siguranta si sa-l asigurati ca el detine controlul.

Un alt lucru general dar extrem de important in abordarea nu doar acestui subiect, ci in educatie in general este sa fiti sinceri fata de copil. Intotdeauna. Nu-i povestiti ca e frumos cand stiti ca nu e asa, nu-i prezentati lucruri care nu exista, nu-i promiteti ceea ce nu veti face. Mai pe romaneste nu incercati “sa prostiti pe fata” copilul, pentru ca cel mai probabil vor simti acest lucru si isi vor pierde increderea in dumneavoastra, ceea ce poate avea consecinte nefaste chiar si pe termen lung. Spuneti doar lucruri in care credeti – copiii la varsta asta pot fi convinsi de orice aberatie, dar detecteaza foarte usor o atitudine nepotrivita. La varsta aceasta primeaza simturile in fata logicii.

Este important ca la inceput sa petreceti cat mai mult timp cu copilul in spatiul gradinitei, dar la fel de important este sa va desprindeti treptat. La gradinita pe care am ales-o m-au informat de la inceput ca va trebui sa stau copilul primele zile, pentru ca sa se obisnuiasca mai usor. Prima zi am stat “toata” ziua, adica de fapt pana la somn, pentru ca nu vroia sa doarma deloc. A doua zi eram pregatit sa stau in continuare, dar aproape ca m-au dat afara. Oricum ar fi respectati regulile gradinitei, dar si ritmul copilului. Nu va asteptati ca la un moment dat sa accepte zambind sa plecati de langa el. Momentul desprinderii trebuie sa fie atunci cand suferinta pe care o simte la despartire nu mai este o trauma. E foarte greu de apreciat, de aceea uneori ar putea sa va ajute si un pic de incredere in educatoarele de la gradinita.

Daca gradinita are activitati suplimentare ca de exemplu vizite la muzeu, mers in parc etc., acestea vor stresa copilul si mai mult in aceste prime zile. Pentru parinti pare o distractie care ar trebui sa-l faca pe copil sa accepte mai usor gradinita, dar copilul percepe totul ca pe o noua schimbare si o noua amenintare. Incercati sa evitati astfel de situatii pe cat posibil.

De obicei perioada cu plansete dureaza cateva zile sau saptamani. Ea poate sa revina dupa o perioada mai lunga de absenta de la gradinita, asa ca nu va grabiti sa-l tineti acasa de fiecare data cand ii curge nasul. Dupa ce a trecut perioada cu plansete nu va imaginati ca totul e ok, indiferent ce va spun educatoarele si chiar daca voua vi se pare ca copilul nu mai are nici o problema. In momentul acela este perioada “acceptarii”, in care chiar daca nu mai protesteaza, nu este pe deplin acomodat. Daca ati sta cu el la gradinita, ati putea probabil sa-l gasiti stand langa usa asteptand pe mama sau facand diverse alte chestii care denota clar dorul de parinti (sau de persoana cu care era obisnuit sa stea pana acum). Si in aceasta perioada trebuie procedat cu tact si mers pe acelasi drum. Abia in momentul in care rade cand merge la gradinita si cere el sa mearga, abia atunci este pe deplin acomodat. Daca procedati cum trebuie, nu va fie teama, veti ajunge si acolo suficient de repede.

Pe parcursul perioadei de acomodare este bine sa-l luati ceva mai devreme de la gradinita si poate sa-i oferiti ceva mai multa atentie si lucruri care-i fac placere. Asta nu inseamna sa-l santajati cu diverse lucruri sau sa recurgeti la extravagante, care vor face mai mult rau decat bine.

Publicat in categoria Aditional.

Taguri: , .


0 Raspunsuri

Ramaneti la curent cu aceasta conversatie, abonati-va la feed-ul RSS de comentarii pentru acest articol.



HTML acceptat partial

sau raspundeti la acest post via trackback.