-
Cand se rupe – nervi, educatie, frustrare
Copiii pot fi foarte enervanti. Numai cine nu a avut copii nu stie cat de enervant poate fi un copil. Altfel cunoasteti foarte bine momentele acelea cand ti se ridica sangele in cap, ti se face parul maciuca de nervi si in fata ta nu mai vezi propriul copil pe care il iubesti, ci pur si simplu un inamic pe care trebuie sa-l anihilezi urgent. Reactia naturala e sa procedezi la anihilarea inamicului prin orice mijloace. Iti strangi tot armamentul din dotare, tipete, panarama, argumentatii cu sau fara sens, amenintari si sper ca nu si violenta. Apoi descarci toata munitia pe omuletul din fata ta si poate ca macar o…
-
Noul plan cadru pentru gimnaziu – reforma in invatamant? Serios?
Urmaresc de ceva timp stirile despre „noua” reforma in invatamant – acum episodul gimnaziului. Mai intai comisia de super profesionisti care au crapat piatra in patru, apoi dezbateri, pareri si acum bomba: avem un nou plan cadru pentru gimnaziu, o noua reforma – e aici, treaba e brici. Vi s-a blocat vreodata calculatorul, router-ul sau telefonul? Nu e nicio problema, se rezolva: la calculator e simplu, pentru ca ai un mic buton marcat cu reset, pe care daca il apesi revine totul la normal (de cele mai multe ori). Acelasi lucru poti sa-l faci si la router, dar daca nu ai buton de reset poti oricum sa-l scoti din priza…
-
Tot ce e mai bun pentru copilul meu
Cu totii ne dorim tot ce e mai bun pentru copiii nostri. Dar oare stim cu adevarat ce e mai bun pentru propriul copil? Fiecare si-a dorit ceva ce n-a avut atunci cand era copil. Daca ti-ai dorit o masinuta cu telecomanda, atunci aproape sigur copilul tau va avea multe masinute cu multe telecomenzi care mai de care mai „jmechera”. Daca ti-ai dorit foarte mult sa mananci ciocolata, cu siguranta copilul tau se va indopa cu ciocolata si tot asa. In plus fata de asta, intreaga societate, de la propriii parinti si pana la oamenii de pe strada sau de la televizor, ne invata ca exista un bun suprem pe…
-
De la teorie la practica
… cunoscut si sub numele de „practica ne omoara”. Sunt foarte frumoase vorbele frumoase, care includ inevitabil bla-bla-ieli despre cum sa ne crestem copiii. Cu siguranta, orice parinte care s-a preocupat cat de cat de subiect a ajuns in punctul in care vede ca oricat de frumoase ar fi cartile, blogurile, prelegerile sau forumurile, pana la urma… practica ne impotmoleste. Daca nu ati ajuns in punctul asta, fie nu v-ati preocupat destul de subiect, fie pur si simplu nu v-ati dat seama ca una „invatati” si alta faceti – e momentul sa va treziti. In tot ceea ce scriu pun desigur ceea ce ar trebui sa fac sau ceea ce…
-
Ce facem cand suntem nervosi
In primul rand despre cine vorbim aici? Despre noi nervosi sau despre copii nervosi? Pai… despre ambii. Se intampla sa fim nervosi si separat, dar de cele mai multe ori nervozitatea (unii ii pot spune energie negativa, altii bad karma s.a.m.d.) se intoarce ca un bumerang eventual cu viteza tot mai mare. E ca si cum am avea cate o racheta de tenis si ne tot pasam mingea de la unul la altul lovind-o tot mai tare. E in firea omului sa faca asa. Astfel si noi si copiii devenim tot mai nervosi enervandu-ne tot mai tare unii pe altii. Mi se pare evident ca asta nu poate duce la…
-
Educatie sau dresaj
Daca reusim sa trecem de socul sau revolta provocate de titlu si incepem sa ne gandim la rece, vom vedea ca educatia sau dresajul au aceeasi idee de baza, oricat de multa repulsie ne-ar provoca asta: ambele presupun o persoana care doreste sa obtina ca un anumit animal sau om sa reactioneze de fiecare data intr-un anumit fel la o anumita conditie din mediu. Repulsia, revolta sau socul din alaturarea celor doi termeni vin in primul rand datorita conotatiilor pe care ei le au in mintea noastra (am fost dresati sau dresati sa avem astfel de conotatii pt. fiecare cuvant?), iar in al doilea rand datorita diferentelor care ar trebui…
-
Apocalypse Now si The Front Line
Doua filme remarcabile de razboi, doua filme atat de apropiate si totusi atat de diferete, doua epoci, doua stiluri, doua filme ce trebuie neaparat vazute, aceeasi putere cinematografica. Ambele filme vorbesc despre absurditatea razboiului. Majoritatea ar zice si ca vorbesc despre cum razboiul dezumanizeaza, dar cred ca exprimarea corecta ar fi de fapt „despre latura animalica ne este scoasa la iveala de razboi”. Suntem animale, desi ni se pare ca suntem altfel sau am vrea sa fim altfel, si faptul ca suntem animale se vede cel mai bine in razboi. Razboaiele sunt diferite in cele doua filme: Apocalypse Now e cu razboiul din Vietnam, iar The Front Line, desi a…
-
Madrid, 1987
Ar fi putut fi minunat, dar in schimb te invata cum poti s-o dai in bara. Trecand peste inceputul indoielnic, unde se bate un pic apa in piua, reusim sa ajungem in sfarsit in apartamentul prietenului. Aici deja ai inteles care e ideea si exprimarea ei mi s-a parut o introspectie senzational de lucida asupra problemei sexuale din interiorul oricarui barbat(?). Poate sunt doar eu (din nou), dar mi s-a parut ca pune exact punctul pe i, degetul pe rana. Din pacate, filmul deraiaza pe nesimtite in decor. In loc sa ramai la tema si sa beneficiezi de nu stiu ce revelatii despre trairile universal umane (ca in prima parte),…
-
Lost In Translation
Unul din filmele care imi plac fara sa stiu exact de ce imi plac, sau mai precis, daca ar fi sa incep sa disec motivele pentru care imi plac sau mecanismele care functioneaza pentru a produce acest efect, ar insemna sa pierd farmecul filmului, sa nu mai vad padurea din cauza copacilor. L-am vazut acum mai multi ani (cand era proaspat) si imi aminteam doar ca mi-a placut foarte mult si doar vag subiectul. L-am revazut ieri si mi-a placut la fel de mult, ceea ce e destul de rar pentru mine. Cu atat mai mult incat in continuare nu as putea sa povestesc prea multe despre el. E un…
-
Coup de Torchon si Le Souffle au Coeur
Intamplator le-am vazut unul dupa altul, dar nu asta e motivul pentru care am ales sa le prezint impreuna. Motivul principal este ca ambele au o lejeritate in a privi viata si introduc o lejeritate in viata indiferent de circumstante. Nu e lejeritatea din La Vita è Bella si nici cea din La Dolce Vita, ci o lejeritate specifica frantuzeasca si mai ales specifica acelei perioade, desi se mai poate regasi si azi pe alocuri. Astfel, razboiul, saracia, crima, incestul sunt parte din viata personajelor ca si mancatul sau dormitul: o parte banala, cotidiana, aproape plictisitoare. Daca cititi despre un film ca are aceste nenorociri va imaginati un film dramatic…