-
Mischief si Sixteen Candles
Cine nu iubeste anii 80 acum in anii 2010 si ceva? Mischief si Sixteen Candles sunt acele comedioare romantice cu adolescenti care se faceau in anii 80; in cazul de fata 85 si 84 mai exact. Si aceste doua exemplare mi se par printre cele mai reusite ale genului si ale timpului. La Sixteen Candles avem povestea clasica care se invarte in jurul unei petreceri si a peripetiilor, care dupa cum stim, la adolescentii americane sunt „wild” and „terrible”. Pe de alta parte la Mischief avem cliseul indragostelii baiatului nepopular fata de fata cea mai populara din scoala, trecand prin prietenia cu unul cam rebel, neinteles si traumatizat de un…
-
Une Vraie Jeune Fille si Maladolescenza
Doua filme despre sexualitatea adolescentina, ambele facute la sfarsitul anilor 70 (la vreo 2 ani diferenta intre ele), dar totusi atat de diferite intre ele. Pentru cei mai dusi cu capul; pardon, am vrut sa spun pentru cei mai puritani dintre noi, ar trebui sa incep cu un disclaimer: o sa vi se para ca sunt filme facute de pedofili pentru pedofili. Daca reusiti totusi sa va scoateti din cap prejudecatile impuse de societate si scoala, veti vedea ca sunt doua filme care nu au de-a face cu pedofilia si merita vazute. Acestea fiind stabilite si avand capul golit de prejudecati, sa purcedem la analiza a ce vedem noi acolo.…
-
La Historia Oficial si Missing
A trecut un an si vreo 3 luni de cand vreau sa scriu despre aceste doua filme si nu mai apuc. Am si uitat toate nuantele de care vroiam sa scriu si care dau calitatea acestor filme, dar voi incerca totusi sa creionez cate ceva din ce m-a facut sa le pun in cinemateca mea. Intamplarea face ca le-am vazut unul dupa celalalt, chiar in ordinea din titlu, si ce bine ca a fost asa. Ambele vorbesc despre regimurile opresive din America de Sud si despre persoane disparute in mod misterios; ambele au fost facute la inceputul anilor 80 si vorbesc despre intamplari din anii 70; ambele au culori frumoase…
-
V for Vendetta
Probabil ca ce-i care as vrea eu sa-mi citeasca micile comentarii cinematografice si care au vazut deja filmul se oripileaza ca am inclus asa ceva in cinemateca mea. Asta pentru ca nu l-au cuplat inca cu We Are Legion, adica cu realitatea. Am omis intentionat sa-l mentionez si pe acesta in titlu, pentru ca nu voi face o critica a lui aici. Intr-adevar, V for Vendetta e un film de gen si inca unul destul de slab. Te tine cu ochii in ecran daca vrei sa fii tinut cu ochii in ecran, gasesti incercari de filosofari de doi lei daca-ti place sa te masturbezi cu filosofari de doi lei sau,…
-
L’As des As si Let It Ride
Ambele le-am inclus aici din motive absolut personale. Ambele sunt filme care nu ar merita sa fie mentionate in mod normal, dar care mie imi aduc aminte de copilarie. L’As des As l-am vazut la televizor copil fiind, intr-o seara de duminica, inaintea unei stresante zile de luni cu scoala, la acelasi vesnic TVR, pentru ca pe vremea aia doar atat era. In perioada aceea imi placeau comediile si mai ales cele care au si ceva actiune, hoti si politisti, soldati etc. Imi placeau filmele cu Norman, cu Belmondo, iar printre preferatele mele erau O lume nebuna, nebuna, nebuna, Petrecerea si seria cu jandarmii din Saint-Tropez. Le revedeam de multe…
-
Pozitia copilului si Dupa dealuri
In noua mea traditie de a cupla filmele impreuna, m-am gandit ca si Pozitia copilului si Dupa dealuri ar merge impreuna. In afara de motivul evident ca ambele sunt cele mai recente reprezentatii ilustre ale valului romanesc minimalist de care nu mai scapam, mai am si un alt motiv, pe care voi incerca sa-l expun in continuare. Pozitia copilului incepe destul de incet si contine destul de multe mici imperfectiuni, dar de la un moment incolo, reuseste sa emotioneze, astfel incat la finalul filmului poti sa spui ca ai vazut un film bun si intelegi si de ce a fost premiat. Ma rog, vorbeam la persoana a doua, dar daca…
-
Death Wish
Dupa ce in ultima perioada am facut o cura de filme cu Delon si Belmondo, am ajuns si la Death Wish, unul din clasicele de gen americane, un film foarte popular la vremea lui, care, daca nu ma insel, l-a promovat pe Charles Bronson in rol de mare star „tough guy”. Filmele cu Delon si Belmondo sunt unele mai bune, altele mai proaste, unele mai spre comedie, altele mai serioase, punand chiar probleme politice sau exercitii de imaginatie utopice. Pe langa astea, Death Wish mi s-a parut aproape comedie/parodie, dar el din pacate se vrea un film serios. In Death Wish este suficient sa iesi pe strada pentru a fi…
-
Ce e cel mai greu de explicat copiilor
De ce suntem noi aici. In lumea noastra suntem invatati sa avem toate lucrurile ordonate de-a lungul axei timpului. Ceva ce a fost s-a transformat in ceva ce este, care se transforma in ceva ce va fi. Noi numim cevaul care a fost cauza si cevaul care este efect. Cevaul care este constituie bineinteles cauza pentru cevaul ce va fi: efectul devine intotdeauna cauza pentru efectele pe care le determina. Atunci cand ne dorim acel ceva, efectul, dorinta noastra o numim motiv sau scop. In viata noastra tot ce putem controla este determinat de motive si scopuri. De aceea, ne punem fara sa vrem intrebarea motivului pentru tot ce vedem…
-
The Act of Killing
Despre filmul asta am aflat intamplator de la doi prieteni pasionati de film, la o bere la care depanam fiecare ce filme ne-au mai impresionat in ultima vreme. Mi-au povestit cu pasiune si pe indelete despre cum filmul pune tortionari indonezieni sa recreeze scene reale de tortura a propriilor lor victime, cum isi regizeaza propriul film, cum ei sunt azi oameni puternici, celebri si respectati in societate etc. etc. Auzind toate acestea ma asteptam la un film violent, macar la nivelul de „istorisire” daca nu si vizual. A trebuit sa-mi fac ceva curaj si sa gasesc un moment in care sa fiu pregatit sa indur noi istorisiri macabre. Din fericire,…
-
Haevnen si Dead Man’s Shoes
Nu stiu de ce, de la o vreme imi vin filmele in cap numai in perechi. Filmele de fata, le-am cuplat impreuna pentru ca vorbesc despre acelasi lucru: abuz si iertare/razbunare si ceea ce le leaga: violenta. Aici se opresc punctele comune, pentru ca in rest filmele sunt cat se poate de diferite. Asta se observa de altfel si de la prima vedere: daca la Haevnen avem de-a face cu un film de aproape 2 ore si cu un generic de final ca de Hollywood de aproximativ 5 minute, domnul cu Dead Man’s Shoes nu a reusit sa umple nici macar o ora si jumatate. Dar astea evident sunt niste…