Pe genuri
Cinemateca grupata pe genuri
-
Little Children
Probabil nu m-as fi obosit pana la urma sa scriu despre acest film daca nu ar fi fost un blog despre copii. Avem aici copii si in titlu, dar si in film, desi numai despre ei nu e vorba. Evident in titlu este o metafora, copiii fiind de fapt adultii care nu resusesc sa-si gaseasca drumul in viata, sau mai bine zis calea spre fericirea si implinirea personala. De fapt ramanem toata viata niste copii, orbecaind cu niste reflexe capatate in copilarie. Aici deja am supralicitat, in film nefiind dezvoltata chiar directia asta – filmul ramane la metafora facila. Este un film „in doua ape”: ar fi putut fi bun,…
-
Polisse
Polisse este scris si regizat de Maiwenn, sora mai mare a lui Isild le Besco si care in film joaca rolul jurnalistei. Un film despre o brigada a politiei pariziene specializata in protectia copilului, inspirat dupa propria declaratie din fapte reale. Practic, sunt o sumedenie de intamplari cu copii abuzati, intamplari care nu sunt prezentate complet sub forma unei naratiuni coerente, ci mai degraba ca crampeie din viata de zi cu a unitatii de politie. Cu siguranta o tema care cheama la „sa-i infieram cu avant proletar” si care nu putea sa lipseasca de pe un blog dedicat tatilor si copiilor. De obicei temele de genul asta sunt prea facile,…
-
L’enfant
Pe un blog dedicat tatilor si copiilor nu putea sa nu apara un film intitulat L’enfant. Avem de-a face aici cu un film al binecunoscutilor frati Dardenne, care dupa cum stim cu totii, fac numai filme bune pentru simplul motiv ca le fac. Evident si in acest film se remarca stilul Dardenne, un stil pseudo-minimalisto-realist. Filmul se vrea a fi o drama cutremuratoare a unui hot marunt, a prietenei lui si a copilului lor nou nascut, care se trezeste vandut de catre tatal lui. Reuseste sa fie o drama cutremuratoare? Si da si nu. L’enfant este un bun exemplu de film „in doua ape”. Stilul minimalist include prin definitie, scene…
-
Casotto
Un film absolut neinteresant, care nu merita mentionat daca nu ne-ar atrage atentia cateva amanunte. In primul rand nu avem cum sa nu remarcam ca in distributie se regasesc printre altii Catherine Deneuve, Michele Placido si Jodie Foster. Hmm… potate trebuie sa ne mai uitam o data la film; poate nu l-am vazut noi bine. Casotto se vrea un fel de comedie si cu toate astea nu am reusit sa rad. E pur si simplu pelicula irosita, o plictiseala generala. Abia daca gasesti vreo doua glumite la care sa zambesti. Poate va imaginati ca cele 3 staruri au ajuns din greseala sau poate ca erau la inceput de cariera. Ei…
-
Mädchen in Uniform
Primul. Mai exista si un al doilea, cu Romy Schneider in rolul principal, pe care inca nu l-am vazut si sunt foarte curios sa vad cum au putut sa-l imbunatateasca pe cel original. Daca veti avea curiozitatea sa cautati pe oriunde despre acest film, primul lucru care va aparea este tema lezbianista. Si cu toate acestea, dupa umila mea parere filmul (cel putin in varianta originala, la care ma refer in tot acest articol) nu are nici o legatura cu lesbianismul. Intreaga actiune a filmului se petrece intr-un internat de fete si se concetreaza pe relatia dintre eleve si profesoare, ajungand la cazul particular al unei anumite eleve si a…
-
Din dragoste cu cele mai bune intentii
Un fel de upgrade la Moartea domnului Lazarescu: din nou un film din mandrul curent minimalist (aka noul val romanesc) despre spitalele din Romania; in schimb toate conditiile sunt aduse 10 ani mai tarziu, adica in zilele noastre, motiv pentru care ne dam seama ca totusi s-a mai schimbat cate ceva si prin spitalele din Romania in ultimii 10 ani. Cu toate astea filmul de fata nu e in nici un caz o copie dupa Moartea domnului Lazarescu, ba poate chiar dimpotriva: la Cristi Puiu personajul principal al filmului era de fapt sistemul sanitar, complet dezumanizat desi culmea, are ca ratiune de a fi exact omul; la filmul de fata,…
-
Salò o le 120 giornate di Sodoma
Citisem cate ceva despre filmul asta inainte de a-l vedea si de aceea aveam asteptari mari de la el, mai ales ca era pe un subiect care promitea. Mare a fost dezamagirea. Filmul poate fi caracterizat printr-un singur cuvant: enumeratie. O enumeratie de lucruri scarboase si crude, care presupun ca s-ar vrea o enumeratie de perversiuni sexuale sau mai larg, acte carnale. Din pacate nu pot fi ridicate la acest rang. De ce? Pentru ca filmul este golit de orice sentiment, de orice naratiune. Nu stim de unde vin personajele, nu stim unde se duc. Pentru a ajunge la aceste lucruri care totusi nu mi se par banale, mi s-ar…
-
Balul pompierilor
Pe numele sau adevarat: HorÃ, má panenko.Este facut de marele Milos Forman, listat de Cristian Mungiu ca fiind filmul sau preferat (daca nu ma insel), iar multa lume marturiseste ca a murit de ras la acest film. Dupa prima jumatate de ora imi venea sa ma arunc pe geam de plictiseala si de rusinea glumitelor nereusite. Totusi nu am facut-o si dupa ce s-a terminat prima ora eram tot acolo; adica in aceeasi plictiseala. Cu toate astea am persistat si ma bucur ca am facut-o. Eu nu stiu cine poate sa rada la filmul asta si nu stiu nici de ce e listat ca comedie. E mai degraba ca o…
-
O lacrima de fata
Un film romanesc din 1980. L-am inclus pe lista pentru ca este un film politist altfel. Actiunea se petrece intr-un sat, organele de cercetare sunt reprezentate de militia din acea perioada, toata ancheta este inregistrata de niste reporteri. Filmul este departe de a fi vreo capodopera: nu are mare lucru care sa straluceasca si in plus are mici exagerari pe toate planurile (altfel nu ar mai fi film romanesc, nu?). Ca un mic exemplu de exagerare: la un moment dat personajul cameraman se invarte cu camera in toate partile, incat daca ne-am fi uitat la ce a filmat ameteam dupa prima secunda; bineinteles ca apoi ni se arata prin ochii…
-
An Education
Un film care ar fi putut fi foarte bun, dar totusi „it’s not quite there”. Dupa prima bucata de film ma gandeam ca-l voi include probabil pe lista principala, dar punctul culminant si deznodamantul au fost cele care m-au convins definitiv sa nu. La inceput filmul are toate ingredientele ca sa fie placut: o mica poveste romantioasa, stil, sarm si pe deasupra se petrece in Londra anilor 60 si ne si arata asta, ceea ce pentru mine este un mare bonus. Sunt un mare fan al stilurilor londoneze „regency” si victorian, care apar pe alocuri in film in interpretarea anilor 60, intr-o atmosfera de mic lux, ceea ce le pune…