Sariti la continut


Despre cacofonie si alte lucruri stringente

Daca ati citit macar o pagina – doua de pe acest site, ati remarcat probabil cel putin o cacofonie. Motivul este simplu: nu cred in cacofonii.

Nu vad de ce o anumita alaturare de litere ce ar putea sa ne duca cu gandul la caca ar trebui sa fie pe lista mea de preocupari atunci cand primesc sau transmit informatie. Nu vad de ce ar trebui sa-mi provoace atata scarba incat sa evit. Sau daca nu scarba e motivul, poate ar trebui sa ne explice cei ce au inventat cacofonia care a fost motivul lor.

Indiferent de motiv, astazi e inca un motiv pentru toata lumea pentru a-si da in cap unii altora. Pierdem timp si resurse pentru a corecta forme impuse de altii, fara a ne mai gandi la motive, in loc sa ne concentram asupra informatiei transmise. Poate avem prea putin de transmis, poate ideile nu sunt destule si atunci trebuie sa ne umplem timpul cu altceva: forme gramaticale, injuraturi, despicat firul in patru etc.

A nu se intelege ca nu sunt de acord cu gramatica sau cu exprimarea corecta din punct de vedere gramatical. Dimpotriva, cred ca fiecare ar trebui sa facem un efort sa ne exprimam corect si clar. Problema e ca gramatica trebuie sa aiba o functie practica, ca orice alt lucru inventat de oameni. Atat timp cat functia practica nu exista sau e mult prea mica, eu cred ca ar trebui sa mai schimbam cate ceva pe ici pe colo. De exemplu, atunci cand inlocuiesti pluralul cu singularul alterezi informatia pe care o transmiti. Bineinteles de multe ori se poate intelege destul de usor care era sensul pe care vroia sa-l transmita omul, dar uneori poate sa nu fie asa. Daca ne invatam asa, s-ar putea la un moment dat sa nu mai fim intelesi corect. Acesta este o functie a gramaticiii, ratiunea ei de a fi. La o cacofonie, nu vad cu ce ma ajuta daca o evit, la fel cum nu vad ce rau fac daca nu o evit. Paradoxul mai e si ca chiar in cuvantul cacofonie se regaseste infama alaturare de sunete.

Daca ati ajuns pana aici probabil ati mai remarcat si cuvantul “caca” la un moment dat. Asta este pentru ca eu nu cred nici in cuvinte frumoase sau urate. Functia limbajului ar trebui sa fie de a transmite informatie, nu estetica. Ar trebui sa lasam estetica pe seama lucrarilor artistice, care se pot realiza si prin limbaj: poezii, romane etc. Culmea e ca si acolo se folosesc de multe ori cuvinte “urate” pentru ca cica au o functie estetica tocmai prin “uratenia” lor.

Oricum mie mi-e imposibil sa inteleg de ce caca sau cacat e urat si materii fecale e frumos, din moment ce exprima acelasi lucru. E ordinea in care se aseaza sunetele urata la primele cuvinte si frumoasa la celelalte? Mi-e greu sa cred asa ceva. Probabil ele devin urate sau frumoase prin intentia pe care o avem in exprimare: daca dorim sa vorbim mai urat sau mai “din topor” folosim primele variante, iar daca vrem sa parem destepti fara neaparat sa fim folosim a doua varianta. Altfel spus, oamenii au inventat cuvinte separate pentru a se diferentia intre ei si pentru a diferentia intentia de exprimare.

Mie mi se pare o prostie si nu sunt de acord. Nu sunt de acord nici cu cei ce vor sa pare destepti prin limbaj, nici cu cei care vor sa raneasca prin limbaj. Hai sa facem egalitate intre cuvinte: hai sa scoatem puterea de a rani a cuvintelor, pentru ca ideile pe care le exprimam cu ele pot rani suficient; hai macar sa facem efortul de a gandi pentru a compune o idee care sa raneasca, daca tot vrem sa ranim, nu sa ramanem la lucruri atat de facile precum un lexic special construit in acest scop; hai sa facem efortul de a comune o idee desteapta, daca vrem sa parem destepti, nu doar sa folosim facil un lexic special destinat oamenilor “destepti”. Libertate, egalitate, fraternitate intre cuvinte!


2 Raspunsuri

Ramaneti la curent cu aceasta conversatie, abonati-va la feed-ul RSS de comentarii pentru acest articol.

  1. Rasvan spune

    Cuvîntul cacofonie a fost format în limba greacă din kakos „rău, urît” și phone „voce”.

    • tata spune

      Multumesc de precizare. Cu atat mai mult acum ca stiu etimologia cuvantului ma intreb de ce tocmai acele asocieri de sunete sunt considerate “urate” in limba romana si nu altele. Si mai important decat atat: ce le face pe ele urate si daca ar trebui sa admitem cenzura lingvistica pe baza de frumusete/uratenie.



HTML acceptat partial

sau raspundeti la acest post via trackback.