Sariti la continut


Apocalypse Now si The Front Line

Doua filme remarcabile de razboi, doua filme atat de apropiate si totusi atat de diferete, doua epoci, doua stiluri, doua filme ce trebuie neaparat vazute, aceeasi putere cinematografica. Ambele filme vorbesc despre absurditatea razboiului. Majoritatea ar zice si ca vorbesc despre cum razboiul dezumanizeaza, dar cred ca exprimarea corecta ar fi de fapt “despre latura animalica ne este scoasa la iveala de razboi”. Suntem animale, desi ni se pare ca suntem altfel sau am vrea sa fim altfel, si faptul ca suntem animale se vede cel mai bine in razboi.

Razboaiele sunt diferite in cele doua filme: Apocalypse Now e cu razboiul din Vietnam, iar The Front Line, desi a fost facut la vreo 30 de ani dupa vorbeste despre un razboi cu vreo 20 de ani inainte: Coreea. Apocalypse Now este unul dintre filmele cele mai cunoscute ale lui Coppola, probabil locul 2 dupa Nasi. Realizarea lui a fost o batalie in sine (vezi documentarele care apar odata cu editia Redux) si totusi a reusit sa fie o superproductie cu super-incasari. Despre cel de-al doilea film n-as putea sa spun acelasi lucru, pentru ca nu cunosc prea multe date. Daca ar fi sa aleg intre cele doua ca realizare, l-as alege pe al doilea. Daca ar fi sa aleg dupa spectacol l-as alege pe primul.

Apocalypse Now s-a vrut a fi o superproductie si asta se vede. Astfel, acesta este si cel mai mare defect al lui: alunecarea spre spectacolul hollywoodian, derapajele de cinema. La The Front Line nu se pune problema de asa ceva. Aici impresioneaza povestea, la celalalt impresioneaza spectacolul, turul de forta, interpretarea artistica, interpretarea actorilor. Un astfel de film probabil ca nu s-ar mai putea face in ziua de azi si cu siguranta nu se mai face. Oricat ar fi de bun CGI-ul, puterea unor elicoptere adevarate de lupta transcede dincolo de pelicula. Realitatea palmierilor arzand nu poate fi mimata de o randare oricat de performanta, poate in primul rand datorita inclinatiei umane spre exagerare, daca nu altceva. Muzica The Doors pare facuta special pentru asta, desi in final a ramas foarte putin din cat era planuit initial.

The Front Line e realitatea cruda. Da, avem prelucrarile de culoare ale zilei si alte asemenea manele, care aici functioneaza destul de bine. Dar dincolo de asta, ceea ce impresioneaza e povestea si mai ales mesajul ei: absurditatea razboiului si formele umanitatii in conditii de razboi. The Front Line e poate mai mult o lectie decat orice altceva, in timp ce Apocalypse Now e mai mult traire.

In orice caz, e mai important sa vezi filmele astea decat sa vorbesti despre ele. Sunt doua fime care trebuie vazute. Treceti la treaba!

Publicat in categoria Cinemateca, Drama, Filmele lu' tata.


0 Raspunsuri

Ramaneti la curent cu aceasta conversatie, abonati-va la feed-ul RSS de comentarii pentru acest articol.



HTML acceptat partial

sau raspundeti la acest post via trackback.