Mädchen in Uniform

Primul. Mai exista si un al doilea, cu Romy Schneider in rolul principal, pe care inca nu l-am vazut si sunt foarte curios sa vad cum au putut sa-l imbunatateasca pe cel original.

Daca veti avea curiozitatea sa cautati pe oriunde despre acest film, primul lucru care va aparea este tema lezbianista. Si cu toate acestea, dupa umila mea parere filmul (cel putin in varianta originala, la care ma refer in tot acest articol) nu are nici o legatura cu lesbianismul. Intreaga actiune a filmului se petrece intr-un internat de fete si se concetreaza pe relatia dintre eleve si profesoare, ajungand la cazul particular al unei anumite eleve si a unei anumite profesoare, eleva dezvoltand o mare afectiune pentru respectiva profesoara. Nu intru in mai multe amanunte pentru a nu strica placerea celor ce vor vrea sa vizioneze filmul.

O prima mare realizare a filmului mi se pare modul in care face o radiografie a educatiei germane din acea vreme. Evident nu aflam cum era in fiecare scoala din Germania in acea perioada pentru simplul motiv ca probabil diferentele erau foarte mari de la o scoala la alta, la fel cum este si in zilele noastre si cum a fost si va fi mereu. Insa aflam cateva trasaturi comune, care desi imbraca forme diferite sunt totusi prezente aproape peste tot in educatia germana: rigiditate, austeritate, seriozitate etc. Dorinta de a reda aceste trasaturi generale ale mediului scolastic german este evidenta inca de la primele cadre: imagini statice cu elemente arhitecturale precum, statui, coloane, bucati de cladire. Poate ar fi interesant de facut o comparatie si cu scoala din Romania din acea perioada, desi cred ca e cam imposibil de facut pentru ca scoala romaneasca producea astfel de produse pe a caror obiectivitate nu poti sa te bazezi.

Acesta poate fi considerat un prim plan general al filmului: redarea unor trasaturi comune ale sistemului educational german. In al doilea plan se trece de la sistem la oameni, mai precis la personajele colective: elevele pe de o parte si corpul didactic pe cealalta parte. Sunt prezentate atat interactiunea dintre cele doua, cat si atitudinile fiecaruia fata de celalalt. Apoi se trece la analiza sentimentelor. Aflam astfel lipsa de afectiune pe care o resimt elevele aflate intr-un sistem rigid, auster si inchis, departe de familie.

Astfel apare si cel de-al treilea plan: studiul de caz. In acest caz o anumita profesoara care intelege sa compenseze necesitatea de afectiune a elevelor, asta ca un caz particular in intelegerea ei generala a necesitatii de reforma si schimbare in special in directia umanizarii sistemului. Tot in cadrul studiului de caz intra si o anumita eleva, care fiind si orfana si nou venita in scoala simte si mai acut lipsa de afectiune si incepe sa se ataseze foarte mult de respectiva profesoara. Aici cred ca merita sa fie puse niste intrebari, mai ales datorita faptului ca multi au vazut in asta o legatura lezbianica: este o relatie de afectiune sau de dragoste? confunda personajul afectiunea cu dragostea? este o dragoste filiala sau erotica? sunt sentimentele elevei impartasite in aceeasi masura de catre profesoara sau nu?

Extrapoland din nou de la cazul particular la cel general putem vedea cum toate fetele din internat sunt indragostite mai mult sau mai putin de acea profesoara. Extrapoland si mai mult vom vedea si in realitate dezvoltandu-se aceleasi tipologii sentimentale intre membrii sistemelor inchise. Aici este un alt punct tare al filmului de fata: felul in care reuseste sa redea prin acest caz particular al internatului de fete cazul general; felul in care reuseste sa redea cazul particular al sindromului Stockholm in cazul general nepatologic al unor sentimente mai mult sau mai putin normale, pentru ca daca se pune in discutie normalitatea, cred ca ar trebui pusa in discutie normalitatea sistemului in primul rand si abia apoi al reactiilor pe care le provoaca. In orice sistem in care reactiile nu sunt normale sau benefice, sistemul insusi nu mai e normal sau benefic.

Din punct de vedere stilistic, modul de filmare sustine tema in totalitate: pe de o parte cadre statice, austere, planuri largi, de grup; pe de alta parte prim planuri blur-ate cu lacrimi in ochi – sentimente intr-un sistem rigid; omul intr-un sistem. Poate ca filmul de fata nu e o capodopera de stil, insa cu siguranta este o capodopera. Stilul doar sustine intregul demers artistic.

Nu in ultimul rand, trebuie sa ne amintim epoca din care filmul vine si sa-l punem in context. A fost realizat in 1931, intr-o perioada care tocmai incepea in curand sa fie plina de framantari. In scurt timp nazistii au venit la putere si filmul a fost interzis, totul facand parte dintr-o campanie masiva de epurare artistica. Cu atat mai mult este de apreciat curajul de care a fost nevoie pentru a aduce o asemenea tema pe ecran intr-o asemenea perioada. Daca ne uitam rapid la ce s-a mai facut in 1931 vom constata ca a fost un an foarte bun: City Lights, care este probabil una dintre cele mai mari capodopere ale cinematografiei, M, Frankenstein, Dracula, Dr. Jekyll and Mr. Hyde etc. Astfel, daca americanii inca se mai jucau de-a monstruletii (si asa aveau sa ramana) si trebuia sa le vina un englez sa le faca un film cu adevarat valoros dar inca pe o tema de sirop, nemtii atacau frontal o tema sensibila si complet proaspata si intr-o opera pe deplin reusita. City Lights este una dintre cele mai mari capodopere cinematografice, dar tot acolo trebuie sa fie si Mädchen in Uniform.

Pentru cei pasionati de o barfa mica, viata actritei care interpreteaza personajul principal pare un film si ea. La cativa ani dupa ce a jucat in acest film, Hertha Thiele a fost marginalizata de nazistii proaspat veniti la putere, dupa ce a rezistat cu stoicism insistentelor acestora de a participa in productii de propaganda national-socialista, avand chiar si un citat celebru adresat ministrului responsabil cu propaganda Goebbels, care intr-o traducere aproximativa suna cam asa: „nu merg cu vantul de fiecare data cand isi schimba directia”. Astfel, a fost silita sa plece in Elvetia, unde a lucrat ca asistenta medicala si abia cativa ani mai tarziu ca actrita. S-a intors in RDG pentru foarte scurt timp, dupa care din nou in Elvetia. A revenit in fine in RDG la sfarsitul anilor 60 si a jucat in cateva filme, multe de televiziune, printe care si un serial foarte popular, politist, care reda cazuri reale si care a avut si vreo 2 episoade distruse definitiv de catre Stasi.

Dar nu lasati barfa sa va acapareze. Cu siguranta nu am reusit sa explic nici 1% din valoarea acestui film. Este o capodopera ce ar trebui vizionata, analizata si inteleasa in profunzime de catre toata lumea.