Din dragoste cu cele mai bune intentii
Un fel de upgrade la Moartea domnului Lazarescu: din nou un film din mandrul curent minimalist (aka noul val romanesc) despre spitalele din Romania; in schimb toate conditiile sunt aduse 10 ani mai tarziu, adica in zilele noastre, motiv pentru care ne dam seama ca totusi s-a mai schimbat cate ceva si prin spitalele din Romania in ultimii 10 ani.
Cu toate astea filmul de fata nu e in nici un caz o copie dupa Moartea domnului Lazarescu, ba poate chiar dimpotriva: la Cristi Puiu personajul principal al filmului era de fapt sistemul sanitar, complet dezumanizat desi culmea, are ca ratiune de a fi exact omul; la filmul de fata, desi actiunea se petrece mai mult in spital decat oriunde altundeva, sistemul sanitar ramane doar un decor si motiv de discutie, nemaifiind nici pe departe un personaj.
In buna traditie a curentului minimalist romanesc, marea arta consta in redarea perfecta a cliseelor care compun viata de zi cu zi a oricarui roman. Fara indoiala o mare realizare, dupa lunga perioada comunista in care filmele nu aveau nimic in comun cu realitatea cotidiana si apoi perioada de tranzitie in care filmele erau mai mult o imprecatie decat orice altceva. De aceea fidelitatea cu care este redata realitatea „generica” de zi cu zi in curentul minimalist este de apreciat, reprezentand un triumf al cinematografiei romanesti.
Si totusi… La 10 ani dupa ai astepta si o evolutie. La inceput a fost remarcabil, apoi a fost frumos, acum devine plictisitor. Moartea domnului Lazarescu poate fi considerat in felul lui o capodopera, inclusiv datorita faptului ca a fost unul dintre primele filme din curent si o prima culme a curentului datorita calitatii implementarii. Din dragoste cu cele mai bune intentii ar fi fost la fel de bun daca era facut acum 10 ani – astazi nu-si mai are locul, devine obositor si plictisitor. Ce-ar fi daca la Louvre ar fi o camera intreaga numai cu tablouri cu o doamna cu parul negru zambind gales? Ce-ar fi daca inca si azi toti pictorii ar picta doamne cu parul negru zambind gales? Ar fi Da Vinci mai prost sau ar fi pictorii nostri mai buni?
Cred ca ar fi timpul si pentru alte teme in cinematografia romaneasca: dragoste, ura, gelozie, pasiune; si cu siguranta ar fi timpul si pentru alte genuri: poate o comedie, poate un film politist. Unii vor spune ca deja exista si asa ceva, insa din punctul meu de vedere acelea nu pot fi considerate filme, ci doar maculatura. Eu ma refeream aici la filme. Poate ar fi momentul ca si stilul minimalist macar sa evolueze.
Cu toate acestea, dupa cum spuneam filmul de fata nu are prea multe legaturi cu Moartea domnului Lazarescu si este cam la fel de bine executat. Situatiile de viata sunt redate remarcabil, jocul actorilor este in general bun, filmat bine si totusi nu l-as recomanda spre vizionare in anul de gratie 2012.
O exceptie de la bun ar fi insa interpretarea lui Adrian Titieni, un actor pe care l-am admirat in mai multe filme, dar care aici nu si-a gasit personajul. Dupa parerea mea doctorul interpretat de el nu prea atinge tipologiile de doctori de Romania. Si asta tocmai intr-un film in care redarea cliseelor cotidiene pare a fi scopul final (ca in intregul curent de altfel). Probabil l-a ferit Dumnezeu de doctori si de spitalele din Romania si de asta nu prea stie de unde sa le apuce.
Pe de alta parte, Bogdan Dumitrache, un actor pe care de asemenea l-am apreciat foarte mult in alte filme, aici isi face parca din nou acelasi tip de personaj pe care l-a adus la desavarsire. Aici ori nu se potriveste la fel de bine ca in alte filme, ori poate pur si simplu m-am plictisit eu sa-l vad jucand la fel, chiar daca foarte bine.
Printre micile inovatii ale filmului se numara filmatul din punctul de vedere al personajului, care chiar daca s-a mai facut, aici parca capata o nuanta stilistica mai aparte. Insa noutatea absoluta si care mi-a placut cel mai mult a fost modul in care apare genericul la sfarsit: eu cel putin nu am mai vazut asa ceva. Stiu ca pare hilar, dar de fapt e trist ca asta ramane punctul cel mai inovator al filmului.
Poate ca realizare ramane un upgrade pentru Adrian Sitaru, dar eu totusi preferam Pescuit sportiv, care mi se pare cat de cat mai proaspat decat filmul curent. Acum astept sa vad ce filme cu revolutia se mai fac anul asta sau daca nu, macar cu comunismul sau cu dorinta de emigrare a romanilor venita din saracie lucie si o societate corupta.