Sariti la continut


Une Vraie Jeune Fille si Maladolescenza

Doua filme despre sexualitatea adolescentina, ambele facute la sfarsitul anilor 70 (la vreo 2 ani diferenta intre ele), dar totusi atat de diferite intre ele. Pentru cei mai dusi cu capul; pardon, am vrut sa spun pentru cei mai puritani dintre noi, ar trebui sa incep cu un disclaimer: o sa vi se para ca sunt filme facute de pedofili pentru pedofili. Daca reusiti totusi sa va scoateti din cap prejudecatile impuse de societate si scoala, veti vedea ca sunt doua filme care nu au de-a face cu pedofilia si merita vazute.

Acestea fiind stabilite si avand capul golit de prejudecati, sa purcedem la analiza a ce vedem noi acolo. In primul rand ambele filme vorbesc fara fals pudism despre sexualitate la varsta adolescentei. Spunand asta veti avea probabil in cap Liceenii sau mai stiu eu ce: scoteti-va imediat din cap asa ceva. Dragostea are multe culori, mai ales in adolescenta. Filmele astea doua vorbesc despre cu totul alte culori.

Une Vraie Jeune Fille vorbeste cu mult cinism despre sexualitatea unei adolescente, cu cinism pentru ca asa isi traieste personajul viata si sexualitatea. E un film lugubru, greu de urmarit, e un film mai degraba de studiat, pentru ca probabil nu veti reusi sa-l urmariti cu placere sau poate nici macar cu interes. Personajul principal pare mai degraba la varsta senectutii pregatindu-se sa moara, decat o adolescenta care descopera lumea.

Filmul e realizat Catherine Breillat, care cam cu astfel de filme se ocupa in mod normal sau cel putin cam asa se zice. Cel de fata este considerat probabil unul din cele mai bune ale ei si primul realizat in calitate de regizor. Cu toate astea a avut de asteptat 25 de ani pentru a fi lansat – din lipsa de fonduri. Daca ne uitam un pic peste imdb-uri constatam ca cariera lui Breillat e destul de diversa: incepe cu aparitia in calitate de actor in Ultimul Tango la Paris, continua cu un film cu Jane Birkin, scrie Bilitis (cunoscatorii stiu de seria lui David Hamilton), dar si Polisse si are chiar si o comedie in portofoliu. Insa preponderent, privirea ei e mereu pesimista si mereu orientata spre experientele neplacute ale adolescentei, preferabil sexuale.

In contrast cu filmul lui Breillat, Maladolescenza este un film plin de senzualitate. Este tot negru, dar totusi altfel. Daca Une Vraie Jeune Fille vede lumea ca urata pur si simplu, Maladolescenza analizeaza raul in conditia umana si in sex. E ca si cum ar pune niste puisori sub lupa pentru a explica cum ajung sa faca ei ce fac atunci cand sunt mari. Ii pune sub lupa pentru a observa si analiza mecanismele prin care se produce raul, de unde vine raul in natura umana si in sex, cum raul se interpatrunde cu extazul, cum sadismul si masochismul se interpatrund in natura umana, in orice om, totul venind din instinctul sexual, din hormoni si dorinte. Avem victima si calaii, toti adolescenti; avem savoarea de a face rau si incapacitatea victimei de a se desprinde; avem dorintele sexuale inexplicabile; avem pur si simplu o vara la tara a unor copii. E un film plastic si destul de explicit. Spre deosebire de filmul lui Breillat, s-a vrut a fi erotic, dar a iesit mult mai mult de atat. Spre deosebire de filmul lui Breillat, are farmec.

Din pacate, Pier Giuseppe Murgia nu a mai avut sansa de a regiza mare lucru, spre deosebire de Breillat. Munca lui s-a indreptat mai mult spre scenaristica. Tot ca o nota de can-can trebuie sa mentionez ca unul dintre cele 3 personaje din film este jucat de Eva Ionesco, fiica unei fotografe romance care a emigrat la Paris, care a realizat multe poze erotice cu fiica sa inca de cand era copila, Eva devenind astfel un mic star erotic inca din copilarie. Pentru asta peste ani si-a dat in judecata mama si a castigat.

Daca e sa ne uitam un pic in jur constatam ca sfarsitul anilor 70 si inceputul anilor 80 au fost destul de liberali sau libertini (in functie de inchistarea inchizitorului) in ceea ce priveste atat nuditatea, cat si atacarea unor teme sexuale de nisa. Din pacate nici macar acum, la atatia ani dupa, nu reusim sa ne scoatem pacla de pe creier si sa judecam cu propria minte, dincolo de prejudecati. Prea des este vazuta doar imaginea sexului din aceste filme, prea des sunt etichetate ca pedofilie, lesbianism etc. si aruncate la gunoi doar pentru atat. Ca exemplu al aceleasi teme din aceeasi perioada pot sa citez Piccole Labbra, daca doriti sa vedeti aceeasi tema tratata prost, sau un alt film pe care nu il voi numi pentru ca voi scrie despre el separat, pentru ca merita toata atentia si consideratia.

 

Publicat in categoria Cinemateca, Filmele lu' tata, Romantic.


0 Raspunsuri

Ramaneti la curent cu aceasta conversatie, abonati-va la feed-ul RSS de comentarii pentru acest articol.



HTML acceptat partial

sau raspundeti la acest post via trackback.