Introducere
M-am gandit mult inainte de a incepe acest site, dar pana la urma m-am decis sa incerc sa-l fac. Ideea mi-a venit candva in zilele cand a venit copilul acasa de la maternitate. Acele momente erau bineinteles foarte emotionante si stresante pentru mine si sotia mea si in plus copilul incepuse sa planga si nu se mai oprea. In momentele acelea ai vrea sa stii ce sa faci, dar nu stii. Iti pui tot felul de intrebari: ii este prea cald (la noi era), ii este foame, poate nu are mama destul lapte la san si nu se satura, poate s-a deshidratat de caldura, poate altceva, poate altceva… In momentele acelea vrei sa-ti spuna cineva avizat ce sa faci si foarte foarte repede. In carti gen Mama si copilul nu ai prea multe sanse (prietenii stiu de ce), la rude si prieteni nu apelez de obicei pentru astfel de sfaturi din varii motive, pe net dureaza foarte mult sa gasesti ce vroiai si in final daca insisti vezi ca de fapt fiecare zice altceva – de obicei sunt profund impotriva sfaturilor de tip „gura targului”.
Rezultatul pentru noi in acea seara (de acum se facuse si seara) a fost o alergatura pentru mine intre biberoane, cutia de lapte praf luata doar ca „rezerva”, aparatul de sterilizat, pompa de san, instructiuni, manuale, carti. Pentru sotia mea rezultatul a fost un planset continuu al copilului si mereu aceleasi intrebari de care nu reusea sa scape. Primii pe care i-am gasit responsabili pentru aceasta situatie au fost Mama si copilul. Ne inarmasem cu aceasta legenda de carte cu luni bune inainte de nastere si tot atunci ne-am apucat sa citim. Parcursesem capitolele despre pregatirile dinainte de nastere si prima luna de viata si atunci mi-am dat seama ca degeaba. In zilele urmatoare am constat ca anumite alte brosuri si cartulii primite in maternitate de la diverse firme de scutece si lapte sau venite cu diverse pachete promotionale se dovedeau ceva mai bine facute decat cartea noastra legenda cu un pret considerabil si plina de reclame atat identificabile ca reclame, dar si sub forma de comunicate de PR introduse abil in text ca si cum ar fi fost informatii de specialitate.
Alternativa moderna este netul si la putere sunt forumurile. Fiecare isi da cu parerea, fiecare stie, in final e ca si cum ai supune unui vot popular ce sa faci cu copilul tau. Eu am vrut intotdeauna sa mi-l cresc eu asa cum cred ca e mai bine. Marea problema cu informatia de pe net este imposibilitatea de a evalua calitatea, corectitudinea, acuratetea. Nu stii niciodata cine da sfatul, ce fel de gandire are, ce experienta, ce traume etc. Evident ceea ce fac eu acum este un nou site; nu ma stiti si nu am experienta de specialitate. Atunci de ce ati avea incredere in mine? Ar trebui sa aveti doar daca regasiti in randurile pe care le scriu lucruri pe care le-ati verificat sau care stiti ca sunt adevarate sau ca vi se potrivesc. Pe acest principiu, daca vedeti ca am avut dreptate de cateva ori puteti spera ca voi avea dreptate si in alte privinte. Daca ati constatat ca in multe privinte nu am dreptate, mai bine va indreptati spre sfaturile altora sau poate si mai bine faceti asa cum va dicteaza mintea si constiinta.
Un alt motiv pentru care m-am decis sa incep acest proiect a fost tratamentul „injust” de care se bucura tatii in literatura „de specialitate”. Ei sunt tratati in general ca niste accesorii, niste vizitatori care ar trebui atrasi si cooptati in meseria de parinte de catre mame. Poate ca in multe cazuri e asa, dar eu nu doresc sa fiu si nu cred ca sunt un parinte de categoria a doua si cred ca multi alti tati simt si gandesc ca mine. In literatura „de specialitate” mama este invatata ce sa faca, mama face si mama drege, iar tatal trebuie eventual invatat si incurajat de catre mama sa ia copilul in brate. Nu mi-au trebuit nici invataminte si nici incurajari ca sa-mi iau copilul in brate. Daca de ceva vreme se tot promoveaza emanciparea femeii, cred ca a venit vremea si pentru emanciparea tatilor: ne iubim la fel de mult copiii si facem la fel de multe pentru ei. Cred ca exista un singur lucru matern care nu poate fi inlocuit in nici un fel de catre tata: laptele.
Mi-a luat cam 6 luni sa ma hotarasc pana la urma sa incep acest proiect si deja parca e mai greu decat ma asteptam 🙂 Asta inseamna ca pe de o parte e posibil sa mai fi uitat anumite lucruri din primele luni, dar pe de alta parte informatiile au trecut prin proba timpului.
Nu am nici un fel de pregatire medicala, desi am trait toata viata mea inconjurat de medici si farmacisti. Tot ce scriu pe acest site este profund subiectiv si se bazeaza pe experienta mea personala, convingerile mele personale, diverse lecturi de specialitate si experientele altora. Din aceste motive, toate informatiile de pe acest site trebuie sa fie interpretate sub aceste rezerve.
Pentru a ajuta la gasirea informatiei relevante cat mai rapid am impartit site-ul in 3 rubrici:
- Esential – unde incerc sa prezint doar lucrurile esentiale intr-un mod cat mai succint si structurat; e un fel de “check-list†pentru parintii grabiti. Aceasta categorie vreau sa fie exact ce mi-a lipsit in momentele cheie: un loc de referinta unde sa poti sa gasesti rapid informatia atunci cand ai nevoie de ea.
- Aditional – aici se regasesc toate lucrurile expuse pe larg – pentru parintii care vor sa stie mai multe sau vor sa faca mai bine. Uneori trebuie sa-ti rupi mai mult timp pentru a cerceta lucrurile mai in profunzime; solutiile simple pot face minuni pe moment dar se pot dovedi dezastruoase pe termen lung.
- Sentimentalisme – subiectivismul expus la extrem; experiente personale care probabil nu au nici o relevanta pentru alti parinti decat ca lectura suplimentara. Aici intra genul de articol pe care tocmai il cititi: nu va ajuta sa faceti mai mult sau mai bine pentru copilul vostru, ci e doar o posibilitate de a vorbi despre subiecte laterale. Tot aici vor intra si experientele privite prin prisma emotionala si personala: una e sa relatezi faptele si tragi concluziile si alta e sa spui ce a insemnat pentru tine