Nasterea si primele zile de viata

Nasterea este momentul mult asteptat. Nu uitati ca inainte de nastere sa aveti toate cumparaturile facute si bagajul pentru maternitate pregatit.

Evenimentul in sine difera foarte mult de la caz, cel putin in ceea ce-i priveste pe parinti. In zilele noastre si mai ales pe meleagurile noastre se prefera cezariana, caz in care nasterea este programata. Cu toate acestea programul nu se respecta in multe cazuri. In unele cazuri ea poate surveni ceva (sau mult) mai repede, iar in alte cazuri medicul va va chema de mai multe ori la maternitate sau va tine mama internata cateva zile pentru a amana cat mai mult momentul nasterii. Morala este sa nu va bazati niciodata pe faptul ca nasterea va avea loc in ziua si la ora stabilita.

Inainte de a merge la maternitate in Romania trebuie sa uitati orice film, bun sau rau, pe care l-ati vazut – e „altfel”. In primul rand, daca sunteti programati pentru cezariana la o maternitate relativ mare trebuie sa stiti ca undeva dupa ora 7 dimineata se face o aglomeratie destul de mare cu o lume destul de pestrita. Daca dimpotriva, evenimentul s-a produs noaptea, ca tata veti beneficia de o anumita „intimitate” impreuna cu alte cateva figuri la fel de stresate si ingrijorate – asta in cazul in care asteptati pe hol.

Pentru „barosani” si „bazati” gurile rele recomanda in Romania „metoda halatului” pe baza de tupeu – adica va puneti un halat de medic pe umeri si va plimbati tot spitalul ca la voi acasa; disclaimer: nu recomand si nu am aplicat. In nici un caz sa nu va asteptati sa va anunte cineva ceva sau sa va spuna macar daca mama si/sau copilul mai sunt macar in viata. Aceste informatii trebuie sa le cereti personal si nu va asteptati sa primiti si raspunsuri – stati linistiti, daca e vreo problema se va clarifica totul la autopsie – cel putin asta pare sa fie mentalitatea de serviciu. Oricum important e sa nu va speriati – dincolo de cinismul meu, nu e chiar asa de rau. In aceeasi ordine de idei e important ce fel de relatie aveti cu medicul ginecolog. Acum el este singurul pe care puteti sa va bazati ca va face treaba bine/prost si ca eventual va comunica cat de cat cu dumneavoastra.

Inevitabil intamplarea se produce pana la urma si momentele respective, oricum ar fi ele si fara fanfara si sampanie, nu le veti uita niciodata. As scrie mai mult despre asta, dar nu am ce – fiecare trebuie sa-si completeze aici povestea personala. Pe a mea poate o voi scrie mai incolo in sectiunea de sentimentalisme.

Daca nasterea s-a facut prin cezariana, nu uitati ca mama este inca sub efectul anesteziei si dupa operatie. Apoi vor mai trece 1-2 zile pana se va putea da jos din pat si inca cateva zile pana ce va reveni la o relativa stare de normalitate si va putea veni acasa impreuna cu copilul. Din cate cunosc eu, la cezariana cel mai devreme se poate pleca acasa la 3 zile dupa nastere. La nasterile naturale recuperarea este mult mai usoara, chiar daca durerile din timpul nasterii sunt mult mai mari.

In timpul cat mama sta internata in maternitate ar fi bine sa fie vizitata zilnic de catre tata si eventual de catre alte rude foarte apropiate, insa nu exagerati nici ca numar de persoane, nici ca durata a vizitelor (mai ales in prima zi) si nici ca frecventa (1-2 vizite pe zi sunt suficiente). Vizitatorii ar fi bine sa aduca ce mai are mama nevoie: eventuale lucuri uitate din bagajul pentru maternitate sau mancare: in prima zi doar apa NEcarbogazoasa sau ceai neindulcit, apoi supa zeama de la supa de legume (doar legume „clasice”, fara condimente, usturoi sau cine stie ce exotisme), iaurt etc. Asistentele din maternitate va vor spune la fiecare moment ce are voie sa manance pacienta – respectati indicatiile lor.

Vizitarea mamei de catre tata este foarte importanta si din punct de vedere psihologic. Dupa nastere, schimbarile hormonale din corpul mamei dau o tendinta spre depresie. Fenomenul difera foarte mult de la o persoana la alta, de la lipsa lui pana la cazuri destul de grave. Din acest motiv este important ca mama sa fie sustinuta psihic de cineva apropiat.

Momentul externarii depinde si de starea de sanatate a copilului si din pacate, uneori si de starea de sanatate a celorlalti copii – asta pentru ca circula tot felul de bacterii prin maternitatile romanesti. Exista chiar bacterii legendare, intalnite de mai multe generatii de copii si parinti care au trecut prin aceeasi maternitate. Fiecare organism reactioneaza altfel si intra in contact intr-un mod diferit cu respectivele bacterii.

Medicul „dumneavoastra” se ocupa doar de nastere. Dupa nastere, poate sa se intereseze de mama si/sau de copil doar din politete sau alte considerente asemanatoare. El oricum nu are nici o calificare pentru a se ocupa de copil. Din acest motiv, de copil se va ocupa un medic neonatolog specializat, asistat de mai multe asistente care se perinda prin rotatie (algoritmul de rotatie difera in functie de maternitate). Este important sa retineti ca asistentele nu au competentele medicului si medicul nu are compentele asistentelor. Cu alte cuvinte, nu le intrebati pe asistente despre bube, boli sau orice alte probleme de sanatate ale copilului si nu-l intrebati pe medic despre cum trebuie hranit, imbracat, alintat etc. copilul.

De asemenea, este important sa retineti ca medicii in spitalele noastre de azi sunt foarte reticenti in a-si asuma raspunderea pentru orice, probabil si datorita mediatizarii excesive a unor cazuri. Din acest motiv, ei au tendinta sa prescrie tratamente nu neaparat pentru binele pacientului, ci pentru a fi asigurati ca nu li se poate imputa nimic. Un exemplu clasic este cel cu antibioticele (vezi bacteriile „la moda”): medicii tind sa prescrie antibiotice chiar daca nu le considera absolut necesare in cazul respectiv. Daca pacientul s-ar fi insanatosit si fara, ar fi fost cu siguranta mai bine sa nu ia respectivele antibiotice, dar prescriind antibioticele medicul s-a asigurat ca nu va putea fi acuzat de nimic. Toate aceste randuri le scriu pentru a intelege mai bine psihologia oamenilor respectivi. Nu recomand in nici un caz sa nu luati antibiotice sau sa nu respectati sfatul medicului. Dimpotriva, recomand sa respectati intotdeauna cu strictete si intocmai sfatul medicului, daca nu aveti competente de specialitate superioare lui.

In primele zile, productia de lapte a mamei este foarte slaba, cu atat mai mult daca nasterea s-a facut prin cezariana. Laptele pe care il produce are alta compozitie fata de cel pe care il va produce peste cateva zile si se cheama colostru. In nici un caz nu va impacientati, gandindu-va ca mama nu va avea lapte sau va avea prea putin lapte. Situatia asta este perfect naturala, se intampla la toate mamele si peste cateva zile copilul se va satura cu laptele mamei. Daca nu stiati deja, laptele mamei este cel mai bun aliment pentru sugari – cititi orice carte sau brosura si veti vedea odele inchinate laptelui matern; nu are rost sa insist si eu pe tema asta. Asistentele din maternitate vor completa oricum cu asa-numitul „supliment” – lapte praf; de multe ori exagereaza chiar cu aceasta completare, tot din aceeasi frica de asumare a raspunderii pe care o au si medicii coroborata cu lipsa oricarei dorinte de implicare. Oricum micile exagerari de aceasta natura din aceste prime zile nu au cum sa dauneze prea tare sanatatii.

Imporant este ca noul nascut sa fie pus la san din prima zi. El se naste cu reflexul suptului, chiar daca se pare ca exista anumite cazuri in care trebuie „invatat” sau „ajutat”. In primele zilei sanii mamei vor fi foarte rosi si durerosi si probabil vor aparea chiar si rani – totul este perfect normal. Tot in primele zile, din cauza modificarilor hormonale, mamele sunt predispuse la caderi psihice. Este foarte important ca tata sa fie alaturi de mama moral si sa fie constient de aceste modificari; sunt perfect normale si ele, chiar daca variaza destul de mult de la mama la mama.

Inca din primele momente de dupa nastere, mai ales la romani, apar „obsesiile comparative”. Dintre acestea, cele mai importante sunt probabil greutatea la nastere si „nota” obtinuta la nastere. In ceea ce priveste greutatea, trebuie stiut ca greutatea de la nastere nu este neaparat un indiciu al starii de sanatate si nici nu are legatura cu greutatea pe care o va avea copilul mai tarziu. Orice greutate „normala” trebuie sa fie motiv de bucurie prin normalitatea ei. Cu toate acestea, puteti fi sigur ca veti participa in lunile urmatoare la „concursul greutatii”, chiar daca nu vreti si chiar si singuri (fara alti copiii si alti parinti). De asemenea, trebuie stiut ca in primele zile dupa nastere se produce o scadere in greutate la toti nou-nascutii, scadere care este perfect normala si care se recupereaza in urmatoarele saptamani.

In ceea ce priveste „nota” obtinuta la nastere, o regula nescrisa spune ca toti copiii nascuti prin cezariana primesc maxim nota 9; daca aveti pile/bani puteti sa va cumparati ce nota doriti, dar nu va ajuta la nimic. Aceasta nota e in general un indiciu mai bun asupra starii de sanatate decat greutatea, dar nu trebuie nici ea luata ca litera de lege. Chiar si copiii prematuri, foarte slabi/grasi sau cu o nota foarte mica au sansa foarte mari de recuperare, unii chiar intr-un timp relativ scurt. Nu va faceti probleme inutil, un copil trebuie sa fie un motiv de bucurie.

Oricum ar fi, copilul vostru este cel mai frumos si cel mai destept – puteti inventa orice legende si povesti vreti pentru a povesti prietenilor si rudelor; unii bebelusi au scris poezii inca de la nastere, altii doar au vorbit. Dincolo de aceasta perfectiune, veti remarca poate o oarecare roseata a pielii (icter fiziologic), care pentru primele zile sau chiar saptamani este perfect normala. In acelasi timp, veti remarca ca pleoapele sunt usor tumefiate (si mai accentuat la prematuri), ochii usor neclari, umezi si cu privirea in crucis. Toate aceste lucruri sunt perfect normale. Oricum medicul neonatolog va evalua starea de sanatate si va va spune daca e vreo problema.

In primele zile, Fat-Frumos sau Ileana Cosanzeana doarme mai tot timpul si atunci cand nu doarme mananca; intre activitati mai si plange – probabil de foame. Nu uitati nici in zilele astea ca plansul deocamdata e semn de sanatate, daca nu exista alte indicii ale unei afectiuni. Daca nu v-ati gandit inca la un nume, inca mai aveti timp sa o faceti. Nu e cazul sa va grabitit cu actele pentru certificatul de nastere, pentru ca aveti 14 zile de la nastere.

Pentru tata astea sunt ultimele zile de „burlacie” si „huzur” – ar trebui sa se bucure asa cum trebuie, dar sa nu uite nici de mama din spital, care are nevoie de tot sprijinul: nu doar material (mancare), ci si psihologic. Sa va traiasca, sa fie sanatos, fericit si sa va bucurati de el!