Actiune,  Filmele lu' tata,  Istoric

Mesrine 2008

Sunt de fapt doua filme: L’ennemi public n°1 si L’instinct de mort. Iar le-am gresit ordinea. Puteau mai bine sa se cheme „partea 1” si „partea 2” ca sa stim si noi in ce ordine sa le vedem fara sa ne mai chinuim. Practic, vorbim de un singur film, dar pentru ca se lungea prea mult (ar fi avut peste 4 ore) si pentru ce vroiau sa-l bage in cinematografe, nu sa-l faca serial de televiziune, s-au gandit sa-l imparta in doua parti. Astea sunt speculatiile mele, dar mi se pare destul de evident.

Filmul (ma refer la ambele parti) nu este chiar o capodopera si din acest motiv era sa nu mai incapa pe lista principala. Cu toate astea, este foarte bine facut, te tine in priza si respecta destul de fidel realitatea. Acestea au fost motivele pentru care am ales sa-l includ totusi pe lista principala.

Daca nu stiati, Mesrine a existat in realitate si a fost probabil cel mai celebru criminal francez. Eu nu stiam, dar filmul mi-a povestit asta intr-un mod foarte placut. Este totusi un film de gen; asa ca daca nu apreciati genul de actiune puteti sa sariti peste.

Dupa cum spuneam, daca veti avea curiozitatea sa cautati pe internet mai multe despre Mesrine, veti constata ca filmul reflecta destul de fidel realitatea. Desi la inceputul filmului suntem avertizati ca anumite intamplari si situatii au fost imaginate, este clar ca autorii filmului s-au straduit sa fie cat mai aproape de realitate. Interventia a fost mai mult de ordin stilistic (ca exemplu puteti sa vedeti cum arata Mesrine in realitate si cum arata in film), ceea ce la urma urmei este absolut necesar, si in cazul nostru si suficient, sa transforme o serie de intamplari reale intr-un film care sa-ti tina atentia in priza si pe care sa te bucuri in final ca l-ai vazut. Apreciez foarte mult acest aspect, pentru ca majoritatea filmelor (de la americani citire) au tendinta sa transforme realitatea in niste fabulatii care de multe ori nici macar nu-si gasesc locul. Sunt destule exemple de filme care se lauda ca au la baza intamplari reale, dar in care de fapt n-a mai ramas nimic din realitate. La acest Mesrine au preferat sa lase intamplari pe dinafara sau sa le prezinte tangential, decat sa bage in plus.

Daca va pasioneaza subiectul Mesrine, puteti sa mai vizionati un film pe aceeasi tema: Mesrine (1984). Eu nu l-am vazut, iar nota de 5.2 de pe IMDB nu pare prea incurajatoare.

In concluzie, Mesrine (cele doua) este un film care merita vazut de catre amatorii genului (printre care ma numar), dar care poate fi trecut cu vederea fara regrete de iubitorii filmelor de arta (care nu gusta si un film bun).

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

63 ÷ 63 =

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.