Educatie sau dresaj

Daca reusim sa trecem de socul sau revolta provocate de titlu si incepem sa ne gandim la rece, vom vedea ca educatia sau dresajul au aceeasi idee de baza, oricat de multa repulsie ne-ar provoca asta: ambele presupun o persoana care doreste sa obtina ca un anumit animal sau om sa reactioneze de fiecare data intr-un anumit fel la o anumita conditie din mediu. Repulsia, revolta sau socul din alaturarea celor doi termeni vin in primul rand datorita conotatiilor pe care ei le au in mintea noastra (am fost dresati sau dresati sa avem astfel de conotatii pt. fiecare cuvant?), iar in al doilea rand datorita diferentelor care ar trebui sa existe intre cele doua. Dar care sunt aceste diferente?

Daca ne gandim bine la diferentele in implementare si a mecanismelor folosite pentru aceasta implementare s-ar putea sa fim dezamagiti. Cand vine vorba de dresaj, unii se gandesc la animale batute si chinuite, iar cand vine vorba de educatie ar putea sa se gandeasca la un paradis duios al explicatiilor, daca esti o mama trendy (ceea ce presupune implicit o adanca ancorare in psihologeala) sau din nou la bataie, daca esti unul dintre cei mai nefericiti (problemele personale nu se trateaza aici – incercati o usa mai incolo). Din nefericire acestea sunt tot doar niste conotatii pe care am fost dresati sa le avem. In realitatea, mecanismul de implementare este foarte simplu si acelasi pentru amandoua, putand fi numit pe scurt si mai neortodox (necatolic, nekosher etc.): morcovul si biciul. Intr-o traducere libera asta ar insemna pe de o parte recompensarea pentru indeplinirea actiunii dorite si pedeapsirea pentru neindeplinirea actiunii dorite de cel care efectueaza operatiunea de educare/dresare. Trist, dar adevarat. Si totusi niciuna din ele nu este negativa prin definitie, ci poate deveni (si de multe ori chiar devine) negativa prin implementare. De aici vin conotatiile negative din capul nostru: de la toate exemplele total nefericite de implementari profund defectuoase.

Si atunci care sunt totusi diferentele? Unii ar spune ca tocmai din modalitatea practica de implementare: daca se face „bine” atunci e educatie, daca se face „rau” e dresaj. Corolar: daca e cu bataie atunci e dresaj, daca e cu pisalogeala atunci e educatie (sau invers?). Altii ar spune ca diferenta consta in scopul propus: educatia o faci ca sa-i faci „bine” copilului, iar dresajul il faci doar ca sa faca ce vrei tu, doar ca „binele” asta al copilului e de fapt „binele” tau, pentru ca metodele de evaluare a ta si a copilului vor fi diferite macar pe ici, pe colo, prin punctele esentiale si atunci rezulta ca de fapt vrei totusi sa-l faci sa faca doar ce vrei tu, pentru ca TU crezi ca asa e mai bine pentru el.

Insa in viziunea mea exista doar 3 diferente majore:

1. De ce si pentru ce. Care este cauza si care este scopul actiunii noastre de educatie/dresaj. Nu ele in sine fac diferenta, ci constientizarea de catre copil a „de ce si pentru ce” face diferenta. In educatie, copilul ar trebui sa inteleaga de fiecare data de ce e bine sau rau sa faca lucrul pe care i-l cerem si in plus de ce este recompensat sau pedepsit. La dresaj… we couldn’t care less.
2.  Decurgand direct din primul punct, apare a doua diferenta: liberul arbitru. Atat timp cat copilul intelege de ce si pentru ce, la un moment dat poate lua alta decizie decat vrem noi si anume sa nu faca ceea ce vrem noi sa faca. Asta poate sa se intample chiar daca stie ca nu va fi recompensat si chiar nu va fi recompensat sau stie ca va fi pedepsit si chiar va fi pedepsit. Este bine sa faca asta si atunci inseamna ca avem o sansa ca ceea ce am facut noi sa fi fost educatie si nu dresaj. Spun „avem o sansa” pentru ca asta e o conditie necesara, nu si suficienta. Adica poate sa faca altceva si din alte cauze, nu neaparat datorita liberului arbitru lasat de „educatia” noastra, ci din cauza implicitului liber arbitru pe care il are oricare din noi si atunci e tot doar un dresaj, dar un dresaj care nu a reusit.
3.  Dresajul lucreaza la nivel de reflex: vei invata ce trebuie sa faci si vei face intotdeauna acel ceva fara sa te gandesti. Daca este educatie, omul educat ar trebui sa reviziteze periodic (nu tot timpul) motivele pentru care face actiunea ce a fost invatat sa o faca si sa reevalueze daca vrea sa o faca sau nu. Cu alte cuvinte, avem educatie atunci cand te gandesti din cand in cand daca e bine sau rau (din punctul tau subiectiv de vedere) sa faci ceea ce ai fost invatat sa faci.

Dincolo de conotatii si idei preconcepute – axioma: in cazul copiilor dresajul e rau si educatia e buna.