Sariti la continut


Ce e cel mai greu de explicat copiilor

De ce suntem noi aici.

In lumea noastra suntem invatati sa avem toate lucrurile ordonate de-a lungul axei timpului. Ceva ce a fost s-a transformat in ceva ce este, care se transforma in ceva ce va fi. Noi numim cevaul care a fost cauza si cevaul care este efect. Cevaul care este constituie bineinteles cauza pentru cevaul ce va fi: efectul devine intotdeauna cauza pentru efectele pe care le determina. Atunci cand ne dorim acel ceva, efectul, dorinta noastra o numim motiv sau scop. In viata noastra tot ce putem controla este determinat de motive si scopuri. De aceea, ne punem fara sa vrem intrebarea motivului pentru tot ce vedem in jur si ne intereseaza. Intrebearea motivului este: de ce? Daca nu gasim raspunsul la aceasta intrebare, spunem ca nu intelegem.

Toate aceste lucruri, timp, cauza, efect, motiv, scop sunt profund umane. Nu stim daca exista cu adevarat sau sunt o inventie a noastra. Si oricum nu am sti ce ar insemna sa “existe cu adevarat” in afara explicatiilor in cadrul unor anumite sisteme, sistemele fiind profund umane la randul lor, inventii care ne ajuta sa intelegem si sa controlam realitatea.

Sistemul este de fapt o abstractiune inventata de om pentru a putea cataloga si cuantifica relatii de cauzalitate. Sistemul este ca o cutie in care inchidem o bucata de realitate observata de noi. Evident asta inseamna ca in cadrul unui sistem ignoram tot restul realitatii, si dinafara cutiei, dar si dinauntrul ei. Ceea ce nu ignoram se cheama important pentru noi. Importante sunt acele lucruri pe care ni le dorim sau care ne ajuta sa ajungem la lucruri pe care ni le dorim. Orice sistem trebuie mai intai sa defineasca limitarile lui si constatarile primare. Apoi se aplica relatii de cauzalitate (de obicei teoretic, si atunci se cheama deductie sau logica) pornind de la constatarile primare si pastrand constrangerile, afland astfel noi efecte, pe care ni le dorim – si atunci putem sa le replicam, sau pe care nu ni le dorim – si atunci putem sa le evitam.

Sistemele ne ajuta sa intelegem o notiune primara a lumii noastre, pe care o gasim peste tot, dar pe care nu o putem intelege niciodata: infinitul. Si de fapt, daca ne gandim bine, vedem ca infinitul e cel ce ne ajuta, e prietenul nostru, pentru ca altfel ar trebui sa avem de-a face cu limita, care ar fi si mai greu de inteles, dar in primul rand mai greu de acceptat pentru mintea umana, pentru ca ar veni intotdeauna intrebarea: ok, dar mai incolo ce e? In felul asta rezolvam intrebarea timpului si spatiului, pentru ca daca am admite limitarea lor, ne-am pune tot timpul intrebarile: ok, dar inainte de timp ce ? dupa timp ce e? dincolo de spatiu ce e? Infinitul ne ajuta sa spunem stiu la niste intrebari la care de fapt nu stim. Moda cu limitarile a trecut dupa evul mediu; acum e moda sa ne dam cocosi, sa spunem “stiu” la orice: stiu, doar ca e infinit. Aaaaaa…. infiniiiit….. Aha.

Si chestia asta cu infinitul ne da peste cap toate socotelile cand vine vorba de intrebarea primara: daca am afla de ce suntem noi aici, de ce ar fi chestia care ne-a determinat pe noi sa fim aici? Cred ca deja v-ati prins de recursivitatea intrebarii. Noroc ca matematicienii ne-au dat si raspunsul simplu: stiu, doar ca e infinit.

Si astfel intrebarea va ramane pentru totdeauna. Da, totdeauna din propozitia anterioara este capatul dinspre viitor al timpului; al doilea capat al timpului care nu exista. Ca orice in lumea noastra, intrebarea poate sa te chinuie sau poti sa o accepti. Dar e un pic imposibil de explicat copiilor asa ceva pentru ca indiferent de ce sunt ei aici, vreau ca ei sa fie fericiti. De asta i-am adus eu aici.

Publicat in categoria Sentimentalisme.


0 Raspunsuri

Ramaneti la curent cu aceasta conversatie, abonati-va la feed-ul RSS de comentarii pentru acest articol.



HTML acceptat partial

sau raspundeti la acest post via trackback.